Suflete, eşti fericit astăzi.
Mai ştii cât plângeai?
Cât te răzbunai pe tine, suflete!
Suflet fraier, speriat, rătăcit. Tu nu ştiai că aveai nevoie să suferi în evoluţia ta. Ca orice suflet. Tu nu ştiai că nu poţi simţi Raiul fără lacrimi.
A răsărit soarele pe strada ta.
Viaţa ta e iubire. E multă iubire. Tu eşti mai bun... Sufletul pe care îl aşteptai plângând, rugându-l să-ţi apară în drumul vieţii, e astăzi lângă tine. E binecuvântarea ta. E răsplata pentru toate lacrimile. Îl iubeşti mai mult decât pe tine. Asta aveai să afli într-o zi despre iubirea adevărată. Că ajungi să te contopeşti cu un alt suflet şi să nu mai ştii care e al tău şi care al lui. Să fiţi un singur Tot. Să vibraţi în iubire deplină.
În infinit...
Da, azi iubeşti pe cineva mai mult decât pe tine însuţi.
Habar n-aveai că se poate aşa ceva.
Azi eşti fericit alături de sufletul care îţi lipsea.
Îţi lipsea atât de mult! Era bucată ruptă din sufletul tău, purtată departe. Dar tu ai ştiut mereu că e, undeva, în lume. Că îl vei regăsi într-o zi. Că fără el îţi era frig. De aceea, îi vorbeai.
Când stăteai de vorbă cu el, parcă vorbeai cu sufletul tău. Exact ca atunci când vorbeşti cu Dumnezeu.
Plângeai şi îi spuneai să vină mai repede. Să vă întâlniţi la o răscruce de drum.
La o răscruce de drum v-aţi întâlnit şi, de atunci, totul pe lume s-a schimbat.
Suflete, e ziua ta astăzi.
