vineri, 12 aprilie 2013

M-am săturat


Tumblr_mkw5g4efvb1s63fg9o1_500_large

   

M-am săturat să plătesc pentru tot binele pe care l-am trăit, m-am săturat să plătesc pentru fiecare fericire mică sau zâmbet pe care l-am avut.
m-am săturat să plătesc pentru fiecare greşeală, de zece ori mai mult, pentru fiecare gând sau cuvânt rostit cu rea intenţie, la nervi.

m-am săturat să iau în cârcă toate greşelile celorlalţi, şi să port eu crucea.
 m-am săturat să mă învinovăţesc pentru lucruri pe care nu le-am făcut, să am atâtea regrete şi să mă critic atât de aspru.

m-am săturat să îmi asum eu tot, să mă zbat şi să mă lupt doar eu!
m-am săturat să trag de oameni care nu vor să mai fiu în viaţa lor.

m-am săturat să nu uit pe nimeni, să port cu mine atâtea suflete în piept, în amintiri, în gând, chiar dacă ei au uitat demult şi cum mă cheamă.

m-am săturat să iert pe toată lumea, să nu port nici cea mai mică ranchiună pe oamenii la care ţin, deşi îmi tot greşesc.
m-am săturat să mă pun pe mine pe ultimul loc, să atârn de oameni, să-i implor să nu plece, deşi ei nu mă iubesc.

m-am săturat să rabd, să scâşnesc din dinţi, să sper! să mă doară oamenii falşi din viaţa mea; să aştept să mi se zică adevăruri pe care eu deja le ştiu.

m-am săturat să asist la minciunile ieftine şi teatrul de prost gust al persoanelor care pretind ca ţin la mine.
Tumblr_mks9dsc1e11s55y19o3_500_large
m-am săturat să depind de oameni, să iubesc, să fiu tolerantă şi atât de sinceră..
m-am săturat să am aşteptări doar pentru că eu am oferit acele lucruri de bun simţ, pe care ei n-o să mi le ofere niciodată.

m-am săturat de oameni răi, proşti, inculţi, figuranţi, închipuiţi, snobi, mincinoşi, falşi; 
m-am săturat de curve, de pariuri pe suflete, de oameni vulgari, parveniţi, de oameni care judecă fără să se uite întâi la ei. de oameni care se supraapreciază, oameni fără coloană vertebrală, oameni uşori, escroci.

m-am săturat de misogini, de egoişti, cu-n orgoliu prostesc, de oameni care cred ca pamântul se învârte în jurul lor. de oameni care au uitat de unde au plecat. dar viaţa le oferă tot ce au nevoie!
oameni fără cea mai mică remuşcare, oameni care fac rău şi răul le este răsplătit cu bine.
de oameni răzbunători doar pentru că sunt frustraţi.

m-am săturat să fiu bună, maleabilă, sinceră şi generoasă şi să fiu răsplătită cu rău; fără nici cea mai mică apreciere.
m-am săturat de oameni ieftini, de oameni superficiali, de oameni care nu ştiu decât să se plângă când de fapt nu le lipseşte nimic.

m-am săturat de oameni violenţi, isterici, lăudăroşi, bârfitori, oameni cu valori false. oameni pentru care imaginea înseamnă tot şi nu mai ştiu cu ce să se etaleze.
m-am săturat de oameni răutăcioşi, invidioşi, şi care nu ştiu cum să iasă în evidenţă.

m-am săturat să-mi pese, să mă consum, să fiu la dispoziţia tuturor când de fapt niciunul nu ştie să mă întrebe dacă sunt bine. m-am săturat să tac. m-am săturat să mă tem de ceva, şi acel lucru să se întâmple, şi m-am săturat să visez la ceva şi acel lucru să-l astept în van.

m-am săturat să mă uit înapoi, să caut, să mă intereseze de persoane care au plecat demult, care mă urăsc sau m-au uitat. dar niciuna nu-mi amintesc să se fii interesat dacă mai trăiesc.
m-am săturat să fiu criticată, judecată, trasă la răspundere când ei au făcut aceleaşi lucruri pentru care mă judecă sau chiar mai rău.

m-am săturat să le explic oamenilor limitaţi, înguşti, care nu au urechi s-audă decât ce vor.
m-am săturat să cred în oameni, să iubesc peste limite, şi să fiu înşelată, trădată, manipulată, părăsită; aruncată ca un gunoi, şi învinovăţita tot eu!
m-am săturat să întorc şi celălalt obraz când primesc o palmă, să răspund cu "te iubesc" la cuvinte înjositoare. 
 m-am săturat să cred că viaţa va face într-o zi dreptate şi că oamenii buni vor fi răsplătiţi.. 

m-am săturat să-l caut, să-l plâng, să-l iubesc, să vorbesc singură, ca un ecou.
m-am săturat să iubesc şi să nu fiu iubită.

m-am săturat să fiu singură şi fiecare zi de-a mea să fie încă o pedeapsă. m-am săturat de închisoarea în care trăiesc. de lumea pe care o văd şi-o percep.

mi-a rămas ca refugiu scrisul, ţigara şi cafeaua de dimineaţă... 
nu ştiu unde să fug, cred că nu există un loc pentru mine. nu ştiu!

Lana_del_rey_na06png-330-6042_large

2 comentarii:

Delona spunea...

Este o durere a realității descrisă in aceste cuvinte. Pe alocuri ar putea fi cuvintele mele. Imi diresc să fie doar o creatie si nu realitatea cu care te confrunti! Paste fericit! Delona

Aimee spunea...

Sunt scrise de mult... dar da, era o creatie izvorata din realitate. Paste fericit!