Ce mai faci? Clipele alături de tine au rămas suspendate în amintiri, într-un trecut care devine tot mai îndepărtat şi vag.
Se duce viaţa fără tine, tati.
Ioana se îmbracă astăzi pentru prima dată în rochie de mireasă. Chiar de ziua ta. Ştiu că nu e o simplă întâmplare.
Ăsta e felul tău de a ne spune că n-ai plecat nicăieri.
Nu te îngrijora, tati. Mami e mai bine. Am stat de vorbă cu ea şi am făcut-o să privească pierderea ta aşa cum o fac eu. A început şi ea să îşi dea seama. Eşti doar plecat pentru un timp şi într-o zi ne vom revedea.
În ultima vreme te-am simţit mai prezent decât niciodată. Ne-ai dat tot felul de semne. De Crăciun, de Anul Nou, ai fost lângă noi, la masă.
De fapt, ai fost în toate clipele importante din viaţa noastră.
În prima zi din an ne-am întâlnit cu Ioana şi cu Răzvan la cimitir, pe drumul spre tine, la o răscruce de drum. Nu ne-am vorbit, n-am ştiut că vin şi ei la tine. Tu ne-ai strâns împreună.
Ştiam eu! Am simţit chiar din ziua în care ai plecat. Fiinţa umană e fără de sfârşit, iar viaţa e doar o etapă. În ultima noastră seară împreună, în grădină, nu te-am privit pentru ultima dată. Poate doar cu ochii. Sufletul meu te va afla din nou într-o zi.
Tati, azi, de ziua ta, îţi scriu. Nu-ţi mai pot ura La mulţi ani.
Anii tăi au încetat să fie, acum mai bine de trei ani. Îţi pot trimite doar gândul meu bun, să te încălzească acolo, printre stele.
Azi, de ziua ta, să zâmbeşti, tati.
