Dragul meu,
azi e ultima oara cand iti scriu.
nu stiu cum sa incep. nu mai am cuvinte de mult pentru tine..mi-e greu sa-ti scriu, dar orgoliul fata de tine nu-si mai are locul.
...am stat toata dimineata si mi-am amintit de noi, de momentele noastre frumoase.. nu intelege gresit, nu-ti cer nimic prin mesajul asta, nu vreau nimic de la tine, dar am simtit nevoia sa-ti scriu.
...o vreme chiar am fost fericita.. stiu ca e tarziu, si stupid sa ma trezesc acum. a trecut mult timp, mi se pare o vesnicie. ne-am indepartat.. ne-am instrainat si fiecare isi vede de drumul lui.
stiu totusi, ca poate pentru o clipa doar, ai fost si tu la fel de fericit ca mine.
...imi pare rau si-mi cer iertare pentru tot raul pe care ti l-am facut poate, ni l-am facut. imi retrag toate cuvintele urate, toate reprosurile, toata ura ce-am acumulat-o de-alungul timpului..
nu-mi pare rau pentru nimic, doar c-am fost atat de fraiera si n-am stiut sa mi te pastrez.
nu regret nici o clipa petrecuta alaturi de tine. am invatat ca totul are un sens, ca nimic n-a fost intamplator. prin tine am invatat sa iubesc, m-am inaltat cum nu credeam ca un om o va putea face vreodata. am aflat ce e credinta. bunatatea. demnitatea. mi-ai deschis noi orizonturi, m-ai facut sa vad si partea frumoasa din mine.mi-am gasit locul si sensul. am invatat sa privesc dincolo de tot ce se vede. frumusetea simplitatii. firescului. adevaratele valori.
prin greselile si iubirea ce ti-am purtat-o, am crescut.
prin tine, iubitule, am inceput sa traiesc. viata ne va duce pe drumuri necunoscute, departe unul de altul; dar iti multumesc ca ai fost. trecator prin viata mea, dar totusi atat de important. atat de necesar..
... as vrea sa-ti multumesc c-ai fost langa mine atunci cu tati.. ca ma duceai la spital..ma tineai de mana si stiam ca totul va fi bine. mi-amintesc cand am aflat vestea, si-am inceput sa plang, iar in momentul ala am primit un mesaj de incurajare de la tine. nu m-am oprit din plans, dar am simtit ca in sfarsit nu sunt singura, cum n-am mai simtit niciodata..
iti multumesc ca ma certai, tipai la mine cand nu procedam corect, cand vorbeam prea mult.. ma sprijineai, ma sfatuiai, imi erai prieten.. alaturi de tine... simteam ca pot muta muntii din loc daca voiam, ca pot trece peste orice obstacol.. de aceea iti multumesc si-mi voi aminti mereu cu drag de tine.
...sa ramai mereu asa cum esti.
imi cer iertare c-am aruncat alea de la tine.. abia acum am realizat, mi-e dor de ele.. chiar le iubeam. imi erau dragi, le-ai luat cu drag pentru mine, si eu ce-am facut ?
zilele trecute, am gasit intamplator tablouasul ala de la tine, cu om de zapada si-o inimioara in mana. era cazut si uitat dupa birou, dar totusi era.. e singurul lucru pe care-l mai am de la tine, dar e bun si ala. nu-ti mai zic ca nu l-am mai lasat o clipa din mana, l-am pupat si strans in brate, de parca erai tu. l-am pus si sub perna. il privesc si ma duce undeva in iarna, in spiritul Craciunului, si zambetul tau.
iti amintesti cand am fost la Sinaia ? acum un an.. pe vremea asta, stateam amandoi la sosea, pe trotuar asezati, [aveam gecuta aia verde. cu gluga, imi amintesc perfect. ]si faceam concursul ala cu masini. .ce masina ghiceam ca vine, castigam. mi-ai zis ca-mi sta asa bine in tenesi, mai bine decat pe tocuri. si-n curte erau niste cearsafuri albe la uscat, ma pierdeam printre ele la cat de mica eram.
...dar cum ne-a prins dimineata pe amandoi in pat si radeam ca n-am dormit deloc ? copii nebuni.
imi amintesc cum paharele se unmpleau si se goleau printre fum. radeam cu gazdele alea dragute, si tu erai incruntat ca nu ma uit la tine, ca-s ocupata. ce prostut erai.
si ce cadou mi-ai facut de Sf. Marie ?
mai stii ce camera aveam ? asa micuta, si modesta. cu bibelouri. dar imi placea ca-n fata, se vedeau muntii si multi brazi, , si erau si niste perdele frumoase ce se fluturau cand batea vantul. dimineata stateam pe pervaz, fumam o tigara, si ma uitam in oglinda. imi placea cum se vedea parul meu in soare, cu nuante de toamna. iar tu dormeai. si-ti recitam poezii in gand. mi-ar fi placut sa moartalizez clipa aia, sa o iau cu mine in eternitate.
dar cand am fugit la Predeal ? ca asa ne-a venit noua intr-o seara.
alergatul dupa tren, eu in paltonul meu rosu inghetata de frig, si cu sticla de vin in rucsac. cum stateam la sosea ca niste boschetari, mai ales eu. cum iti mai furam o sarutare cand te chemam sa-ti zic, cica, ceva la ureche. gara de dimineata. cu tine de mana. grabiti.
poate ai sa razi, poate o sa te lase rece, dar nu puteam fi impacata cu mine daca nu-ti scriam randurile astea. am multe remuscari.. prea multe.
m-am aruncat cu ochii inchisi, si te-am iubit, de asta poti sa fii sigur, te-am iubit in alea 6 luni, cat poate n-au iubit altii in 6 ani.. te-am asteptat, si-am sperat ca te vei intoarce in vara.
....a venit toamna, si trebuie sa plec. mi-a luat destul sa realizez ca nu mai fac demult parte din lumea ta. mi-e greu, dar chiar trebuie sa plec. stiu ca esti bine, te las in urma, dragul meu. stiu ca vei fi fericit.
...iti doresc, fara nici un fel de ipocrizie, sa-ti gasesti fericirea si fata aia care sa te faca fericit, asa cum meriti.
ps: sa nu uiti niciodata ca viata mea a inceput o data cu tine.
Copilul ala care te-a iubit
