joi, 13 septembrie 2012

Promise me you'll survive. That you won't give up

Tumblr_l8c1iacyr01qbj5xuo1_500_large

...îmi amintesc de ce mi-ai spus o dată. că mereu ai ştiut cât de mult te-am iubit.. mă trezeam în fiecare dimineaţă cu sentimentul ăla sâcâitor că e o nouă zi fără tine, că e o nouă zi în care te pierd. îţi auzeam paşii cum se îndepărtează, şi nu puteam să fac nimic. doar eu iubeam, singură.  dar nu te regret, căci te-am iubit cândva, şi mă bucuram de orice reuşită de-a ta. căci m-ai făcut de atâtea ori fericită, fără să ştii, fără să vrei.




s-a aşternut tăcerea. ziua-i mai scurtă, e frig, şi plouă.
 unde s-au risipit toate ? amintirile, visele noastre, copil..
ce fac cu iubirea ce încă mocneşte-n mine, ca un foc nestins.. fericirea, clipele noastre, lumina ochilor tăi verzi ? unde sunt ?

îţi recunosc paşii, când te îndepărtezi de mine, îţi recunosc strigătul. dar nu te mai aud. e o clipă suspendată în eternitate. s-au dus săruturile în ploaie, s-a dus copilăria. epavă a fericirii...
îmi eşti străin de ceea ce sunt eu azi. te-aş striga, dar nu ştiu unde. te-aş căuta, dar spaţiul dintre noi e infinit.

...nu-i nimic dacă ai uitat uşa larg deschisă când ai plecat, lăsând un frig sinistru după tine. şi nu-i nimic dacă a venit toamna, şi cuvintele nu-şi mai au rostul între noi. nu-i nimic dacă am încetat să mai vorbim şi cu timpul am uitat unul de celălalt. iar viaţa noastră a luat-o pe alte căi. şi nu-i nimic dacă ţi-ai regăsit ecoul în alţi ochi. nu-i nimic că am uitat totul... 

----
eu am să te păstrez  chiar dacă nu mă vrei, chiar dacă nu mă mai vezi, chiar dacă sunt în umbra ta. am să te păstrez când îţi aminteşti de mine, când mă uiţi şi pleci mai departe. străin. am să te iau în singurătatea mea, cu mine mereu, alături.în frig, în paltonul meu roşu, în ploaie, în oamenii ce-mi zâmbesc trecând pe stradă. în rârâiţi. în joaca copiilor din parc, în ecoul munţilor, în vis. 
am să te păstrez mereu când scriu, când mă ascund, când învăţ ceva nou despre viaţă şi-aş vrea să-ţi împărtăşesc şi ţie.
 în răsăritul pe care-l văd chiar acum. în nenea ăla de la Unirii ce cânta la vioară.
...când depăn amintiri la un pahar de vin, când simt că  nu mai pot să continui, că mă las bătută.. când vreau să fiu mai bună. 
te păstrez în eternitate.



Tumblr_maeaclfrre1rs79hco1_500_large

2 comentarii:

Unknown spunea...

Așa de bine-mi pare că scrii . Și nu m-aș mai putea opri din citit . <3 .

Aimée spunea...

mersi>:D<