some people, are meant to fall in love with each other, but not meant to be together...

  
    
în viaţă întâlnim fel şi fel de oameni. pe unii în cele mai ciudate locuri, în cele mai neaşteptate momente. de unii depindem sufleteşte, şi atunci când îi pierdem încercăm să-i înlocuim; dar nu reuşim.
unii ne lipsesc, abia atunci când îi pierdem.

întâlnim oameni care ne dezamăgesc, care trec peste noi ca şi cum nici n-am fi existat. care ne dau la o parte când nu mai au nevoie de noi.

întâlnim şi oameni frumoşi, buni, de la care avem ce învăţa. oameni cu valori, cu demnitate, oameni care nu se plâng deşi au trecut prin multe. întâlnim şi oameni negativişti, egoişti, care cred că întreg pământul se învârte în jurul lor.

întâlnim oameni cărora o să le fim recunoscători toată viaţa, oameni care ne schimbă destinul. oameni care ne fac fericiţi şi-şi pun amprenta pe sufletul nostru pentru totdeauna. întâlnim şi oameni răi, orgolioşi, interesaţi, închipuiţi. oameni care profită de bunătatea noastră, care ne lovesc şi ne uită fără nici cea mai mică remuşcare. 

întâlnim oameni speciali, oameni de la care avem ce învăţa, oameni adevăraţi, pe care-i admirăm şi îi respectăm. întâlnim şi oameni care ne închid uşi, în faţa cărora aşteptăm multă vreme, irosindu-ne. 

întâlnim oameni cu care avem acea legătură magică, acel spaţiu inexplicabil dintre noi care ne uneşte, oriunde am fi. oameni cu care ne înţelegem doar din priviri. dar întâlnim şi oameni care nu ştiu să ne iubească, să ne aprecieze, oameni care îşi văd de drum, separat de vieţile noastre. de lumile noastre.

întâlnim oameni pe care nu vom reuşi să-i uităm niciodată, adânc înfipţi în inima noastră, în dorurile şi regretele noastre. dar întâlnim şi oameni care aparent au fost întâmplători în vieţile noastre, cu care ne-am pierdut timpul.

întâlnim oameni care ne fac promisiuni, care ne mint şi ne folosesc, pentru care n-am avut loc în universul lor. oameni care ne fac să nu mai credem în noi şi-n iubire, oameni din cauza cărora ne prăbuşim, decădem. şi fără care credem că nu vom putea trăi.  dar întâlnim şi oameni care ne-au aşteptat o viaţă întreagă. oameni de care ne-am pierdut şi-i regăsim.

întâlnim oameni care ne vindecă răni, oameni care ne deschid uşi, dar şi oameni care ne fac să plângem.

întâlnim oameni cu care depănăm amintiri la un pahar de vin, dar şi oameni care ne învaţă poveşti.


întâlnim  oameni care o iau pe alte drumuri, oameni pe care probabil nu-i vom mai vedea niciodată... pentru că misiunea lor s-a încheiat. dar întâlnim şi oameni din viitor, oameni din visele noastre, oameni sortiţi. oameni cu care ne continuăm drumul până la capăt. 

întâlnim oameni pe care-i vedem de câteva ori în viaţă, dar care ne marchează irevocabil existenţa. oameni care ne fac fericiţi doar prin simpla lor amintire. 
întâlnim şi oameni pe care nu-i vedem, nu-i putem atinge, dar pe care avem impresia că-i cunoaştem de-o viaţă.


întâlnim oameni pe care îi pierdem, dar a căror nume va răsuna ecou la ultima noastră bătaie a inimii. 






mă întreb de ce unii pleacă, unde se duc, în care alte lumi înafară de a mea sunt fericiţi? mă trezesc uneori noaptea conştiintizând că au plecat de mult, că s-au îndepărtat atât de tare încât acum pare că nici nu au existat; au rămas doar umbre fugitive în sufletul meu încărcat. şi nici măcar nu mi-am dat seama când s-au strecurat din lumea mea, acel moment definitoriu care a separat viaţa de atunci cu cea de acum. ziua de noapte. acel moment unic şi dureros, pe care eu l-am scăpat. dar oamenii nu pot fi obligaţi să rămână, nu te poţi lega de ei, trebuie să-i laşi să plece.

...un lucru e sigur. nu există nimic întâmplător. fiecare decizie pe care o luăm, fiecare zâmbet pe care-l oferim pe stradă, fiecare "bună" pe care i-l dăm unui necunoscut, fiecare loc sau moment în care hotărâm să mergem, fiecare persoană care ni se pare aparent fără rost în viaţa noastră, ne poate decide destinul. o faptă bună, o călătorie, o ţigară, o petrecere sau chiar o simplă cafenea, îţi schimbă soarta. e acel moment- chiar atunci.