And I always will love you, Marie

am plecat, iubitule. mi-e dor de soare.

am fost atâta timp aici lângă tine, undeva ascunsă în umbră, privindu-te de undeva de acolo şi purtându-ţi mereu de grijă. 

...am mers atâta vreme undeva în urma ta, urmându-te pas cu pas, prin viscol, furtuni şi ploi, dar n-ai întors nici măcar o dată privirea. poate ţi-aş fi zâmbit şi ţi-aş fi întins mâna ca să mă ridici. n-ai putut niciodată să mă vezi căci eşti doar o altă umbră departe de lumea mea, iar eu.. străluceam prea tare ca să-mi poţi vedea frumuseţea.

..am plecat, iubitule. daca cândva, plimbându-te, ai simţit o anumită prezentă alături de tine, aceea am fost eu, iubindu-te, oriunde m-aş fi aflat.

there is a peace for us somehere

   
anii trec şi nimic din ce a fost nu va mai fi la fel. nimic nu se va mai întoarce. unele lucruri le trăieşti doar o dată în viaţă şi oricât ai mai încerca, prima oară e o singură dată. rămâne doar o poveste veche pe care se aşterne praful, o poveste ştiută doar de tine, ascunsă bine undeva în sufletul tău.. şi atât de iubită de tine.. pe care obişnuiai s-o împărtăşeşti  uneori din an în an, la un pahar de vin cu un zâmbet tâmp.. dar pe care n-o mai simţi. devine străină, rece, ireală, ceva născocit. ajungi să te întrebi dacă a existat cu adevărat vreodată.

acum am 20 de ani, aproape 21. pe atunci eram o copilă naivă de 16 ani. nu ştiam că lumea e rea, nu ştiam cum sunt oamenii, nu ştiam că azi poate să te iubească şi mâine să plece ca şi cum n-ai fi existat. nu mai există nimic din ce eram atunci. nici măcar ochii. acum sunt goi, obosiţi, întunecaţi.