perste iubirile ce mor se aşterne timpul

   
 

nu poţi să fii lipsit de teamă dacă tu însuţi inspiri teamă.
nu poţi să tânjeşti după libertate dacă te complaci în mediocritate şi-n regrete.
nu poţi să trăieşti dacă doar exişti.
n-ai cum să fii singur dacă acel foc lăuntric nu s-a stins.

nu vei cunoaşte niciodată fericirea dacă n-ai simţit durerea.
nu vei afla cum se sfârşeşe povestea dacă n-ai curaj să o începi.
n-o să te bucuri niciodată de lumina unei dimineţi dacă n-ai trecut prin noapte.
nu vei iubi niciodată cu adevărat dacă n-o faci necondiţionat, în singurătate şi-n tăcere.
n-ai cum să te temi că vei muri dacă ai avut dragostea.

going up

am învăţat în timp că nu trebuie să zăbovesc în faţa unei uşi închise, căci nu se va deschide niciodată.. şi chiar dacă s-ar deschide, dincolo de ea va fi cineva străin.

că a trăi în trecut e sinucidere curată.

că oamenii vin şi pleacă.

că fericirea mea nu depinde de nimeni în afară de mine.

că dragostea dintre doi oameni nu e niciodată egală. 

că oamenii nu sunt perfecţi, că oamenii greşesc şi că uneori e mai greu să te ierţi pe tine însuţi decât să primeşti iertare.

că timpul trece şi nu ţine cont de tine, că rămâi în urmă dacă te blochezi în trecut.

alter ego

 


draga mea,

cum să te îndrăgosteşti de nişte cuvinte reci şi goale din spatele unui monitor?

nu sunt trăiri autentice, ci un fals ataşament.

cum să iubeşti doar nişte cuvinte? cuvinte seci, fără substanţă, fără valoare, fără căldură. 

cum să visezi pe cineva pe care nu l-ai văzut niciodată? cum să-i simţi absenţa dacă nu i-ai avut niciodată prezenţa?

el nu există. decât în visele tale.. sunt doar proiecţii făcute de tine. iluzii. aşteptări. himere. alter ego. el nu există dacă nu l-ai privit niciodată în ochi, dacă nu l-ai putut atinge, nu i-ai putut simţi îmbrăţişarea; nu i-ai putut auzi vocea, nu i-ai putut vedea gesturile şi reacţiile şi nu i-ai putut vedea zâmbetul.

sunteţi atât de departe şi de pierduţi. despărţiţi de o lume întreagă şi uniţi doar prin nişte cuvinte. uneori te întrebi dacă chiar există. poate exista cu adevărat un sentiment atât de intens şi de profund între doi necunoscuţi, născut doar din cuvinte?
chiar dacă nu l-ai mai văzut, simţi că-l cunoşti, că-i citeşti în suflet cum citeşte şi el în sufletul tau.

...îndepărtează-te. acum! dispari din lumea lui. lasă cuvintele să se dezintegreze şi să dispară o dată cu tine. o dată cu voi. 

" ai răbdare şi ai credinţă."

 
e greu să trăieşti într-o lume în care nu există magie sau minuni decât în poveşti.. într-o lume în care oamenii poartă măşti, în care iubirea e efemeră şi adesea confundată cu falsul ataşament; în care moartea e peste tot, în care speranţa e o curvă; în care sinucigaşii aleg să părăsească scena, în timp ce alţii se luptă să rămână; în care tentaţiile şi viciile îţi zâmbesc, iar adevărul se ascunde.

când am venit pe lume, peisajul era altul. erau vise şi miracole. erau oameni ce se salvau unii pe alţii de ei înşişi. erau braţele mamei ce mă apărau şi-mi alungau frica; erau zâmbete adevărate şi poveşti nemuritoare. iubirea din cărţi era eternă şi undeva, printre stele, aşteptându-mă. oamenii nu ştiau să mintă sau să se rănească căci îi mustra apoi conştiinţa. oamenii buni nu se îmbolnăveau şi erau fericiţi. viaţa era veşnică, iar moartea exista doar în filme.



.

am trăit mult timp în întuneric şi nici n-am vrut să revăd lumina. m-am izolat în scris, ţigări, cărţi, vin roşu, promiscuitate şi singurătate. într-o existenţă placidă, haotică, mizerabilă şi de abandon de sine. am preferat nopţile albe şi tumultul violent al bucureştiului. liniştea şi echilibrul mă sufocau. mi-am îmbrăcat sufletul în negru şi-am păşit mândră în singurătate şi-n frig. am ignorat strălucirea dimineţii, cântecele lumii şi exaltarea timidă a inimii. când mi-am aprins ţigara şi-am plâns printre paharele goale, am uitat cât de scurtă e viaţa şi cât de inutilă e frica.
am primit iarna în suflet şi-am închis uşa fericirii. de ea mi-a fost cumplit de teamă, mai mult decât de durere. căci fericirea e ocazională şi ţine cât un fum tras în piept.

am aşteptat inconştient o zi în care mă voi trezi şi întunericul va fi dispărut, iar lumea va fi din nou la fel, aşa cum am lăsat-o înainte să adorm..
dar acum ştiu că dacă aştepţi ca cineva să vină într-o zi să te salveze, vei aştepta în zadar. 

Near, far, wherever you are

vreau puţină fericire. puţină fericire de mai. 

e noapte.. respir aerul curat şi-mi intră în plămâni. miroase a flori.. şi-a speranţă.. şi-a vise de mult stinse.

se văd stelele printre nori şi e linişte.

şi-n singurătatea deplină îmi aud gândurile.

e o distanţă uriaşă între noi.. când te voi găsi? 

unde eşti şi de ce nu te mai aflu? unde te-ai rătăcit?

încă te aştept.