Stă niciodată între noi...

Stă muzica care se stinge

Sub dansul zilelor ce nu vor fi,

Ecou în boarea de amintiri pierdute.

Stau azi şi mâine între noi,

în veşnicie,

Stă infinitul

Sau o clipă.

Scrisoare către stele

 

Mâine e nunta mea, tati.

Mâine mă căsătoresc în acte. Voi fi doamna Scorţeanu Dumitraşcu Maria-Alexandra.

 Da! Mi-am păstrat numele în memoria ta, tati.

Să nu pierd o parte din amintirile cu tine, din viaţa împreună care s-a dus prea repede. 

Oare mă auzi?

Ajung gândurile mele la tine?

Cândva, de mult, când îmi luam rămas bun de la tine, sfâşiată de durere,

mi-am pus o dorinţă.

Să-mi cunosc sortitul.

L-am cunoscut pe Bogdan când tu erai plecat spre stele.

Când te pierdeam pe tine, mă pregăteam să-mi cunosc sufletul pereche.

Ce ciudată e viaţa, tati...

Îmi pare atât de rău că nu l-ai cunoscut.

Ştiu că l-ai fi iubit. Poate că i-ai fi spus "inginere".

 Poate că ai fi stat uneori la un pahar de vorbă cu el. E tare curios, te-ar fi întrebat atât de multe!

Aţi fi povestit despre viaţă, despre psihologie, istorie, politică şi câte altele toate!

Poate că te-aş fi auzit de multe ori strigându-l sau râzând cu el.

Te preţuieşte mult, chiar dacă nu te-a cunoscut decât în amintirile mele.

Ai fi fost fericit, văzându-ne la casele noastre, aşteptând cu emoţie nunta şi apoi nepoţeii.

Ştiu cât de mult îţi doreai să fii bunic, dar n-ai mai apucat. 

Viaţa ţi-a furat bucuria asta.

Mâine mă căsătoresc, tati! Mâine e o zi importantă a vieţii mele.

Pe 9 octombrie, dacă nu vor fi restricţiile, îmi voi lega destinul cu Bogdan şi în faţa lui Dumnezeu.

Poate că vei fi cu noi, într-un fel sau altul.

Poate că îmi vei trimite un gând bun, de acolo, dintre îngeri.

Te iubesc, tati.