Mâine e nunta mea, tati.
Mâine mă căsătoresc în acte. Voi fi doamna Scorţeanu Dumitraşcu Maria-Alexandra.
Da! Mi-am păstrat numele în memoria ta, tati.
Să nu pierd o parte din amintirile cu tine, din viaţa împreună care s-a dus prea repede.
Oare mă auzi?
Ajung gândurile mele la tine?
Cândva, de mult, când îmi luam rămas bun de la tine, sfâşiată de durere,
mi-am pus o dorinţă.
Să-mi cunosc sortitul.
L-am cunoscut pe Bogdan când tu erai plecat spre stele.
Când te pierdeam pe tine, mă pregăteam să-mi cunosc sufletul pereche.
Ce ciudată e viaţa, tati...
Îmi pare atât de rău că nu l-ai cunoscut.
Ştiu că l-ai fi iubit. Poate că i-ai fi spus "inginere".
Poate că ai fi stat uneori la un pahar de vorbă cu el. E tare curios, te-ar fi întrebat atât de multe!
Aţi fi povestit despre viaţă, despre psihologie, istorie, politică şi câte altele toate!
Poate că te-aş fi auzit de multe ori strigându-l sau râzând cu el.
Te preţuieşte mult, chiar dacă nu te-a cunoscut decât în amintirile mele.
Ai fi fost fericit, văzându-ne la casele noastre, aşteptând cu emoţie nunta şi apoi nepoţeii.
Ştiu cât de mult îţi doreai să fii bunic, dar n-ai mai apucat.
Viaţa ţi-a furat bucuria asta.
Mâine mă căsătoresc, tati! Mâine e o zi importantă a vieţii mele.
Pe 9 octombrie, dacă nu vor fi restricţiile, îmi voi lega destinul cu Bogdan şi în faţa lui Dumnezeu.
Poate că vei fi cu noi, într-un fel sau altul.
Poate că îmi vei trimite un gând bun, de acolo, dintre îngeri.
Te iubesc, tati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu