Dead Feelings

A venit toamna. Anotimpul meu... caci el se regaseste in fiecare particica din mine, in fiecare gand si suspin, e regasirea sufletului meu.

A trecut o vara, si-a venit toamna. O sa treaca si iarna fara tine. si-a mai trecut o zi, fara sa mor ca tu nu esti.

Poate ca uneori iti simt lipsa, de fapt sufletul meu simte acel gol ce mi l-ai lasat, dar nu ma plang. Iubirea de tine a trecut de mult.. nici eu nu stiu cand, cert este ca structura mea emotionala s-a schimbat.

O luasem razna. Noptile erau pline de tine, ma trezeam brusc in miez de noapte, speriata, si rasuflam greoi, adormind pe urma la loc. Cosmarurile.. tipetele mele si plansul meu zgomotos...cand rasuflarea imi lua razna. Cand ma aruncam pe jos sfarsita si rameneam acolo ceasuri intregi.

Fugeam de acasa cand simteam ca vreau sa fug, de mine... Imi luam rolele si zburam apoi ca vantul, si mereu spre drumul care ducea la tine, sau spre strazile in care ne plimbam adesea. Mereu imi faceam loc in multime, cautandu-te. poate ma asteptai undeva, ascuns. 

Ma asezam in locurile unde statusem cu tine, si-n mintea mea repornea acelasi film uzat, dureros, dar atat de adorat de mine. Apoi plangeam...

Te sunam mereu la ora 9 seara, caci era nr noastru, cand simteam nevoia sa-ti aud vocea. N-ai raspuns niciodata.

Acum e cald si mi-e bine. Durerea a trecut, desi golul e mereu aici, si ma chinuie si ma face sa plang cand mi-e lumea mai draga. Undeva, in masinaria sufletului meu, ceva s-a stricat si nu mai functioneaza.

A venit toamna, iar iubirea mea e precum frunzele uscate. ce cad alene si-s duse si purtate de vant in voia sortii.

Durerea, frustrarile, visele mele, drama in care am trait s-au dus si ele, o data cu vara, lasand doar un gol si niste lacrimi ce curg mereu, la intamplare.

Târziu, şi toamna a plecat,

Frunzişul tot e răvasit

Plângând, pe drumuri, te-am chemat

Tu, n-ai venit! 

Privind in urma, nu-ti port pica, caci te-am iubit , iar lucrurile ce o data m-au facut fericita, nu am cum sa le urasc. E incredibil cum poti ridica un om in slavi atunci cand il iubesti... E incredibil cum dintr-un nimic se naste un colos.

A trecut mult timp de cand chiuleam de la ora de romana si mergeam prin ploaie, in locurile unde am fost. Imi amintesc vag fiecare clipa, fiecare gand si lacrima. Fiecare chip ce-mi iesea in drum, fiecare detaliu..dar doar vag. Pot supravietui si cu fiecare loc in care am fost, cu liceul si sala de clasa fara tine. Cu scarile, coridoarele si spatele scolii, cu locul unde ne-am sarutat ultima oara.. ce-ti poarta inca prezenta. Drept dovada ca dragostea mea a murit. Imi amintesc vag cat te iubeam, si ma uit la mine cat sunt acum de goala. Iubim, apoi uitam. In ce as mai putea crede ? Sa fie oare viata toata o asemenea farsa ?

Si poate ca cel mai bun moment din viata mea a fost atunci in cand ai inchis usa dupa tine, cerandu-mi sa ies din viata ta.

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,

De mine-atunci nu vei mai stii-

Nu mai veni, e prea tarziu,

Nu mai veni !

Zile de toamna...

Toamna depoziteaza amintiri. 

Sambata seara am dansat. Am dansat mult.

"

Baila morena, baila

que tú lo bailas como ninguna
arrastra la sandalia,
llévame en tu locura.
Baila morena, baila
que tú lo bailas como ninguna.

Vantul imi batea in par, si dansam cu alte maini. Ma gandeam la tine, si atunci mi-ai lipsit. Noi niciodata n-am dansat. Imi stateau lacrimi in ochi.

...Baila morena, baila que to lo bailas como ninguna...

"Daca vrei, poti sa te eliberezi de iubirea aia otravitoare care te-a urmarit vara trecuta,  se va pierde printre frunzele uscate si vei fi libera."

 Te-am pus in cutiuta mea cu amintiri...