sâmbătă, 8 octombrie 2011

opening the door and realizing that it's autumn

"drumurile noastre nu mai sunt aceleaşi. s-au destrămat de mult. poate că într-o zi, când voi ridica capul pe stradă, te voi zări. şi-ţi voi zâmbi trist, şi mă vei saluta rece. doi străini cu amintiri şi atât." 17 iulie 2010

Yiruma - Kiss the Rain and Rainymood   with Poem
 
 Asculta  mai multe  audio   ambientala





2 octombrie 2011
umbrele cenuşii. plouă mărunt, cu frunze arămii. trecătorii trec grăbiţi, łăsând în urma lor un scrâşnet vag de crengi uscate şi-un octombrie dezolant. mocirlă, chipuri plouate, ,şterse, anemice.  e-o atmosferă apăsătoare, isovitoare. 


o tânără fată cu faţa palidă şi cearcăne adânci. încearcă să zâmbească cu colţurile gurii căzute, ostenite. are ochii amari, nostalgici, infinţi.  o uşoară oboseală în priviri. nu oboseala aceea a zilei, nici zdrobirea pe care ţi-o lasă o boală îndelungată. ci acea oboseală aproape ironică pe care o determină cu timpul inteligenţa feminină. 
e îmbrăcată într-un pulover maro şi-un fular albastru ce-i înfăşoară tot gâtul. tuşeşte din când în când. părul de-un castaniu stins o face sa pară mai matură decât e.
stă amorţită într-o staţie mohorâtă şi aşteaptă pe cineva.


un om al străzii se apropie de ea:
aveţi un foc ?
da. poftim
mulţumesc domnişoară.
râs isteric. fatidic. meschin.


o irită cumplit batrânul sinistru de lângă ea cu barba lungă şi cenuşie. cu ochii incandescenţi şi tulburi, şi gura mare, nefastă. ceva în sunetele acestuia prevăd parcă ceva fatidic. de fiecare dată când l-a întâlnit pe acesta s-a întâmplat ceva, ceva peste măsura ei de înţelegere. i-ar fi zis să tacă, dar e frântă. îşi aprinde o ţigare şi fumează privind zbuciumul străzii.


 trupul îi e precum o bucată de porţelan ce sună a gol. toate sunt părăsite adânc în ea. priveşte absentă la oamenii ce vin şi pleacă, nepăsători.
un glas lăuntric îi şopteşte: 
"nu mă plâng. o vreme am fost atât de fericită, încât consider că nu m-am achitat faţă de fericire cu preţul tuturor suferinţelor de mai târziu."
şi ploaia o cufundă şi mai mult .
Radley Bag


o voce caldă, şi atât de familiară o trezi. ridică capul şi printre cerculeţele de fum întrezări un chip cunoscut, dureros de cunoscut. cu doi ochi de luceferi, de-un căprui de-o toamnă târzie, cu părul precum frunzele veştejite. cu-n aer familiar, nostalgic, zâmbitor. nu tresări. imaginea lui era neclară, ca într-un vis, departe, foarte departe de ea..
 de l-ar fi văzut cu ani în urmă, mâinile ei ar fi tremurat în prezenţa acestui tânăr, şi-ar fi muşcat buzele şi ar fi avut o senzaţie de leşin.











o cană cu ceai, invitaţie la vals şi ploaia.
zâmbeşte cât mai ai timp !
nu mai am nici ţigări
...o simplă farsă
aş ieşi afară şi-aş fuma o ţigară, dar mi-e frig.
şi totuşi se învârte !
adică ?
caută pe google.
la liceu.. aimee cu ţigara, eu cu mărul, tu cu ea
femeie, nu eşti sănătoasă !
vreau un hanorac gros şi căciula mea verdeee
cred că acum o sa iasă ca o glumă proastă. nu mai pot fi profundă
şi până la urmă unde e berea aia ?
găsesc ceva comun şi dulce în privirile lor.
tu de ce râzi ?
ca între fete !
aromă de ciocolată caldă, aş sta în braţele lui ..
hai să fugim şi să ne aruncăm în frunze.
şi e vina mea că atunci când stăteam pe pervaz şi mă-ntrebam pe cine voi iubi mereu, a apărut o maşina cu nr de matriculare dor ? hăă era sa cad pe geam
ce faci acum ?
beau 
la asta mă gândeam şi eu, jur !
îmi plac reflexiile mele roşcate când stau cu părul în soare. au culori de toamnă
mă intrigi, eşti ca o provocare
şi parcă toamna intră în noi, treptat, lăsâdu-ne fără frunze
indescifrabil. cum poate toamna să te lase fără frunze ?
e o metaforă frate. meta-floră.
aş vrea sa fug chiar acum spre tine, şi să colindăm toată noaptea pe străzile bucureştiului, în ploaie
cred că o să şie toată lumea că ai căutat prin casă, o oră, bani pentru ţigări
şi e aberant că de fiecare dată când a aparut boschetaru' ăla cu râs nebun, a apărut şi el..în fiecare an, ca o premoniţie
de-ar fi un film, ai zice că-i cam tras de păr
ţii la mine ?
ia-mă în braţe şi vei vedea
hai să votăm, eu vreau portocaliu
mă duc să-mi fac un sandwich.
ai apărut şi-ai dispărut la fel de subit, lăsându-mă în staţie printre râsete isterice care mă speriau
începe şi se termină cu un -sex on the beach-
ăsta e un fleac.
eu n-am trecut, nici viitor
peste o lună fac 18, bă !
mi-e cam dor de tine.




în noaptea asta e ploaie de stele.
8 octombrie 2011
22:22




                                   un fel de 'to be continued'
                                            semnat S, Annita & Vocile


Tumblr_lpq159oqto1qac6sjo1_500_large




Tumblr_lsr3ezlw3i1qimfd9o1_400_large

Niciun comentariu: