uneori îi aşteptăm pe unii oameni zile, luni, ani, o viaţă întreagă.. fără să ştim că ei sunt de mult pierduţi în uitare, că au devenit doar nişte străini, doar nişte chipuri şterse din mulţime. această aşteptare ne macină încetul cu încetul, ne răvăşeşte fiinţa, ne ia minţile. pentru că ne e dor. ne e dor de momente, de clipe magice, de locuri, de trăirile pe care le-am avut. uneori închidem ochii şi desprinşi de realitate, coborâm în trecut ca să retrăim dureros acele clipe. pentru că timpul înfrumuseţează lucrurile. pentru că amintirile sunt cele mai dragi comori din sufletul nostru. pentru că ele sunt ca un refugiu.
aşteptăm.. la nesfârşit lucruri ce nu vor mai veni niciodată. neştiind că drumurile noastre s-au despărţit pentru totdeauna, că n-o să se mai întoarcă niciodată, ca zilele smulse din calendar.. pentru că noi ne-am schimbat. viaţa s-a schimbat.. şi niciun moment nu va mai fi la fel. unele lucruri se întâmplă doar o dată. nu pot fi repetate sau înlocuite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu