Lorelei

maine e ziua indragostitilor. o zi in care unii oameni isi vor face declaratii false, vor rosti cuvinte mari, vor bea sampanie, isi vor darui cadouri scumpe si pompoase si vor sarbatori o iubire imaginara si declarativa. o zi in care unii vor trai iluzia si extazul unei iubiri adevarate.

eu voi fi singura, ca de obicei, inchisa in camera mea. printre gandurile si visele mele moarte.

nu m-a intristat niciodata aceasta zi, ca oricare alta. ba mai mult, mi-a dat o voluptate stranie, ca atunci cand privesti bolnavi in curtea unui spital, stiind ca tu te-ai vindecat.

intotdeauna mi-a placut sa privesc indragostiti, pe strada, in parc, in metrou. dar doar pe aceia carora li se citea pe chip dragostea cumplita ce-i acapara tot mai mult, fiorul strangerii de mana, zambetul trist si implinit.. resemnarea tacuta din privire. in aceste clipe, zambesc cu lacrimi in ochi, stiind ca mai exista si astfel de povesti.

dragostea adevarata exista.. o data la un secol. cati dintre acesti oameni si-ar da viata pentru persoana iubita? nu pentru amorul propriu, nu demonstrativ, ci tacut, resemnat, acceptandu-si soarta. cati dintre ei ar sta o viata si mai mult langa persoana iubita, daca aceasta ar fi bolnava si inutila? cati ar merge pana la capat, prin intuneric, prin durere si desertaciune? cati dintre ei si-ar sacrifica propria fericire pentru omul iubit? doar pentru ca fericirea inseamna langa acea persoana..

dragostea adevarata exista. nu are sfarsit, nu se inlocuieste. dainuie si straluceste undeva, in timp.. sunt unele povesti care se pierd, pe care timpul le ea, care dispar in negura trecutului, dar carora cerul le-a fost martor. sunt atat de rare incat devin adevarate miracole.