quasar

mi-era dor să-ţi scriu, D.

de ce nu mai simt nimic? de ce inima mi-e goală? 

nu mă mai atinge nimic, nu mai tresar şi nici nu mai am lacrimi. nici amintiri.. nici măcar gânduri. sunt o statuie tristă. privirea mi-e rece, iar zâmbetul forţat.

muzica nu mă mai încântă. a devenit doar zgomot. nu mă mai inspiră cerul înstelat, nici poveştile, nici inocenţa copiilor. tot ce-mi făcea inima să tresară cândva, acum mă lasă rece. 

m-am izolat. nu ştiu când am săpat prăpastia uriaşă ce mă desparte de lume, nu ştiu când am construit ziduri în jurul meu, nu-mi amintesc. ştiu doar că m-am trezit într-o zi departe de ceilalţi, pierdută în lumea mea.. printre ţigări, vise, cărţi şi pahare de vin. oricât au încercat oamenii să se apropie de mine, s-au lovit de ziduri şi-au păşit în gol. uneori, le auzeam ecoul de pe partea cealaltă, dar erau prea departe ca să-i pot vedea şi simţi. 

i-am alungat.

..n-au înţeles întunericul din privirea mea şi răceala din preajma-mi.. şi-au plecat.

metamorfoză

timpul trece. atunci când eşti tânăr, ai impresia că viaţa e o nesfărşită călătorie, că ai tot timpul din lume şi că poţi face atât de multe.. crezi că vor fi mulţi oameni de care te vei lega. mai târziu îţi dai seama că asta se întâmplă doar de câteva ori. 

..dar timpul se scurge, te lasă în urmă cu trupul răvăşit şi sufletul încărcat. 

te vei trezi într-o zi şi vei realiza că viaţa a trecut pe lângă tine. toate îţi vor părea îndepărtate, şterse, insipide şi totuşi atât de vii în inima ta.. ca şi cum le-ai fi trăit ieri.. exaltarea timiđă a inimii atunci când te îndrăgosteşti pentru prima dată, iubirile neîmpărtăşite, durerile şi clipele de fericire; persoanele dragi, oamenii pe care i-ai întâlnit în calea ta, visele neîmplinite, renunţările şi alegerile care ţi-au decis soarta.

îţi vei da seama că toate au trecut.

..trăieşte fiecare clipă şi creează poveşti. trăieşte-ţi povestea. nu alerga după bunuri materiale, nici după fericiri iluzorii. nu zăbovi în faţa unor uşi închise şi nu te bloca în trecut. nu amâna să iei decizii şi nu-ţi fie teamă să lupţi pentru ceea ce-ţi doreşti. ai curajul să rişti şi ai curajul să iubeşti.. căci lucrurile pe care nu le-ai făcut sunt mult mai cumplite ca cele pe care le-ai făcut şi le regreţi. unele lucruri se întâmplă doar o dată şi oricât ai încerca să le trăieşti din nou, nu vor mai fi niciodată la fel. 

nu pierde şanse, timp, oameni şi nu te pierde pe tine.

..pentru că în final, totul rămâne doar o amintire. vei rămâne doar cu poveştile scrise şi cu dragostea din suflet.

unele poveşti încep abia atunci când se termină

ne uitam unul la altul ca şi cum ar fi fost ultima clipă, ultimul ceas.. ultima privire. ca şi cum din privirile noastre s-ar fi desprins o taină, o taină pe care o înţelegeam, îngrozindu-ne. ne temeam parcă că ochii noştri nu se vor mai întâlni niciodată.. o uniune a sufletelor de mult pierdute ce se regăseau acum, străine.

în clipa aceea, toate s-au şters din jurul meu. nu mai vedeam pe nimeni în afară de tine, de ochii tăi ce străluceau în răsăritul soarelui. 

nu mai auzeam râsetele şi vocile zgomotoase din jur, nu mai auzeam sunetul trenului, nici muzica.. nici măcar ecoul dimineţii. toate s-au pierdut.

oamenii care au curajul să se privească în ochi, în tăcere.. au curajul să-şi accepte trecutul şi să meargă mai departe. ne-am luptat din priviri şi timpul a stat în loc pentru câteva clipe. m-am pierdut în oceanul ochilor tăi şi-n faţa mea s-a derulat un film vechi, dar atât de iubit de mine. 

o altă dimineaţă de vară. o altă dimineaţă cu alcool, iarbă şi vise născute moarte. o altă ploaie.. o altă clipă în care te-am regăsit ca să te pierd din nou.

unele poveşti încep abia atunci când se termină.