Bătrâne din lumină ochi de dincolo de lumină,
Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce faci. Nu mă pot opri
din zâmbit când mă gândesc la tine. Poate că puţini oameni au şansa în viaţă să
stea de vorbă cu un înger. Eu n-am vorbit încă cu tine, dar te-am auzit. Prin
tine m-am apropiat mai mult de Dumnezeu şi de adevărul de dincolo. Mi s-a
întărit şi mai mult credinţa că Dumnezeu e tot ce suntem. E în mine şi în tine,
îngere. E în spaţiul magic dintre noi. E în gândurile mele şi în dragostea ta
pentru oameni. E dincolo şi e aici… E peste tot şi e în nicăieri… E acum, în
cuvintele mele. E aici, în dorul de oamenii pe care i-am pierdut. E în
dragostea eternă pentru ei. E în bucuria de a fi cu cei dragi. E în prezenţa
şi-n absenţa lor. E în miracolul de a fi. E în niciodată şi în oricând.
Dumnezeu nu e în lumină. El e lumina, iar noi suntem lumină din lumina lui,
iubire din iubirea lui…
Când plâng, el plânge. Când râd, el râde cu mine. Nu am
fost niciodată separaţi. E Legea binelui. E Legea naturii. E raţiunea, cum ai spus
şi tu. Dar tot el e şi nebunia dacă uităm că facem parte din el, dacă ne
îndepărtăm de esenţa noastră cerească.
Mă auzi, Îngere?
Vreau să-ţi mulţumesc că exişti. Sper ca gândurile mele
să ajungă la tine. Te îmbrăţişez cu căldura mea. Înaripat bun şi drag, sper
să-mi apari în vis, să-mi spui că scrisoarea mea a ajuns la tine şi astfel să
sfărâmi orice urmă de îndoială. Inima mea vrea cu ardoare să creadă că exişti.
I-ai spus soţului meu că băiatul care va veni la noi va
fi un suflet care vrea să vină înapoi. Cât m-am cutremurat să te aud spunând
asta! Chiar de curând, dinainte de a vorbi cu tine, Bogdan ne-a visat copilul. Eram
toţi trei pe malul unui lac şi micuţul arunca cu pietre în apă. Şi, din senin,
şi-a îndreptat privirea spre un loc îndepărtat şi a arătat cu degetul spre un
bătrân. Apoi, o lumină puternică a învăluit tot. Şi am înţeles. El e darul
pentru noi de la Dumnezeu. Visul s-a ivit într-o perioadă grea în care am aflat
că trebuie să amân conceperea unui copil pentru că mă expun unei boli grave. Eram
furioasă pe Dumnezeu şi deznădăjduită, şi nu ştiam că e lângă mine şi că îmi
vorbeşte prin atâtea moduri! Nu ştiam că mă acoperă când mi-e frig şi că n-a
plecat niciodată din inima mea.
Toată viaţa am
simţit că voi avea un băiat. Îl iubesc deja, deşi nu e nicăieri. Îl iubesc şi
îl aştept… Mi-e dor de el pentru că sufletul meu l-a cunoscut deja. Nu vreau
să-l las să mai aştepte mult. Ştiu că a sosit timpul să ne reîntâlnim.
Bătrâne din lumină ochi de dincolo de lumină, călăuzeşte-ne
cu iubirea ta prin întunericul prin care orbecăim uneori. Ai grijă de noi. Şi
spune-i lui tati că ne-am găsit liniştea lângă doi oameni minunaţi. Anastasia e
pe drum, nepoţica pe care ar fi iubit-o cu toată dragostea lui. Doamne, cât ar fi
fost de fericit! De mândru şi de împăcat sufleteşte, să ne vadă cu familiile
noastre. Cred că ar fi fost cele mai fericite zile ale vieţii sale, dar n-au
mai venit… Sper că trăieşte o dată cu noi tot ce ni se întâmplă. N-am mai
văzut-o niciodată atât de fericită pe Ioana. Tudor încă ne aşteaptă, să-mi rezolv
problemele de sănătate, dar ştiu că se va naşte într-o zi. Spune-i că îl iubesc
nespus şi că nu va mai dura mult până când va veni clipa întâlnirii. Nu sunt
pregătită şi mi-e teamă, dar ştiu că vei fi lângă noi.
Te iubesc, îngere.
Lumina sacralităţii să rămână cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu