`si toamna aduce cu ea sfarsituri..`.

" ` Te-as uita pe tine de tot. Uneori asta e tot ce vreau. Alteori, vreau sa te gandesti si tu din cand in cand la mine. mi-e frica fara tine, si visez la clipa in care sa ma iei in brate si sa stau cu capul pe umarul tau stang. te pierd."





*Pasiunile arzatoare ori strivesc, ori se inclina, ori ucid, ori mor ele insele. suferintele neisemnate, ca si iubirile superficiale traiesc multa vreme. dar iubirile adanci si suferintele sfasietoare sunt macinate de propria lor plenitudine." 

"`Esti tot ce am mai scump.

`Sa nu ma uiti."

La inceput nu realizezi. Te lasi purtat de tristetea ce-ti inunda fiecare particica din tine. Nu vrei si nu poti sa treci peste. Vrei doar sa uiti de tine, sa nu mai simti, sa te faci mic cat un purice si sa dispari. Sa pleci, undeva departe de tine. Si te lasi purtat in voia destinului, nefiind in stare sa te ridici, neavand puterea sa vrei. Zambesti mereu, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, continui sa traiesti si sa respiri firesc.






*Am iubit un vis. Un baiat ce n-a existat niciodata. Mi-e dor de cineva ce a existat decat in inchipuirile mele de copil. Azi, dupa atata timp, ma uit la el si-ncerc sa gasesc ceva care sa-mi aminteasca de cel pierdut, de dorul meu... Nu mai e nimic. Nimic al lui. Nici macar aerul..


O sa traiasca mereu in amintirea mea,chiar daca probabil a fost doar o iluzie frumoasa de iarna. Cel de atunci, cu ochi de copil cuminti, cu zambet inocent. Numarul 9 ma va mai bantui ceva vreme. Mimicile, zambetul, expresiile, felul de a se uita, imi vor ramane mereu in gesturi, in memoria vizuala, si le voi repeta pana voi uita, pana imi vor iesi din reflex.






Azi am realizat ceea ce trebuia sa realizez de multa vreme.


Mergeam pe strada intunecata, luminata de felinarele obosite. Nu mai simteam frigul, decat mainile inghetate. Simteam ca se misca pamantul de sub picioare, auzeam zgomote, pasi, tipete, vedeam umbre. Totul se petrecea in mintea mea obosita, desigur. Simteam linistea serii de sfarsit de octombrie. Am tras aer in piept si-am realizat atunci ca nu l-as mai vrea niciodata pe acel strain pe care l-am asteptat mai bine de o jumatate de an. Daca cu cateva clipe in urma plangeam, acum mergeam ca si cum nimic nu ar fi existat, ca si cum imi reluam viata de dinainte de el, ca si cum toate acele zile de dor si durere se stergeau subit.


Timpul se oprise in loc pentru mine. N-a mai existat nimic de atunci. Decat eu plangand, niste poze vechi si mica drama in care ma complaceam in fiecare zi.


Sunt singura vinovata pentru tot ce mi s-a intamplat.




„`hai, plecam.
`Unde ?
`Undeva surpriza.
`Bine.”


O lua de mana si plecara. Se trezira pe un camp cu lalele rosii, alergand, cu vantul in par si dragostea pe buze.




Sunt sigura ca va veni si clipa mea magica, vremea mea. Un baiat ce ma va iubi cu adevarat pentru ceea ce sunt eu. pentru nebuniile si ciudateniile mele. Pentru copilariile mele si naivitatea mea de copil. Pentru stangacia, mersul meu prost si felul meu neinteles de a fi. Un baiat care sa zambeasca copilareste cand eu ii cer sa facem poze chiar si-n cele mai nepotrivite momente, un baiat cu care sa pot alerga in ploaie si dansa pe strada.

... intr-o seara rece de octombrie totul reveni la normal.

Si toamna aduce cu ea sfarsituri...

*Te-am iubit atat de mult incat te-am lasat sa pleci.