Sweet November< 3

...Si e atat de toamna.. E din nou Noiembrie, Noiembrie al meu.

22 noiembrie 2009 o zi cu soare, cu-n soare cu dinti, cu melodia aia de la guess who, cu zambete colorate si aer proaspat de toamna. ziua cand te-am vazut prima oara, prima noastra poza.
9 ianuarie o seara racoroasa cu zambete colorate, primul sarut si multa multa ameteala si fluturasi.
8 martie furtuna de zapadata, trandafirul de la tine si noi doi indragostiti.
7 aprilie ultima noastra poza.
8 aprilie-ultima oara cand m-ai tinut de mana.
19 aprilie- ultimul sarut.
mai: "chiar daca te mai iubesc, chiar daca nu..nu mai inseamna nimic. putem sa ne iubim, degeaba, e prea tarziu. 
31 mai: `maine e 1, ziua copilului.
`da..minunat.
`nu te consideri copil ?
`ba da..
`atunci ? nu esti bucuroasa ?
` nu. e doar o zi ca oricare alta"
vara ce ne-a indepartat definitiv.
30 august zi obisnuita, ploioasa, cand te-am revazut, pentru o clipa
octombrie emotii, dar nu mai esti la fel.
30 octombrie: primul dans cu tine. "*She never could get drunk enough to get him out of her mind."
1 noiembrie: izbucnire in lacrimi, ora de romana, cand profa ma intreaba daca am mustrari de constiinta. 
8 noiembrie cand te-am strans din noua in brate, pe banca noastra si mi-ai zambit, si-ai vrut sa-mi aranjezi caciula mea verde, haioasa.
10 noiembrie gol.





9 numarul nostru.
si nici macar nu mai tii minte cand e ziua mea.


e iar noiembrie, a trecut un an de atunci si parca a fost ieri. Ai plecat intr-o zi, si totusi lumea nu s-a oprit in loc. am continuat sa traiesc, sa rad, sa plang, sa ma indragostesc, si sa uit.. am continuat sa am vise, planuri, esecuri, suturi in fund... am continuat si totusi nu ma simt vie. poate suna ca un cliseu, dar asa ma simt. de iubit nici nu se pune problema.




"`ma iubesti ?
`cica"





Nu mai vreau sa traiesc cu sentimentul asta in fiecare zi. simt cum ma distruge incet incet, ca nu mai am aer, ma arde pe dinauntru fiecare amintire cu noi.. nu crezi ca e cazul sa pleci ? e timpul sa te arunc definitiv in cutiuta mea cu amintiri si vise nascute moarte, e timpul sa ramai acolo, sa nu-mi mai zambesti perfid si nici sa ma mai incalzesti cand mi-e frig.
pentru tine nu inseamna nimic, dar pentru mine insemna ceva. te simt superficial, gol pe dinauntru, inselator si din nou... gol. unde e baiatul cu ochi blanzi si soarele-n palma ?


A trecut vremea peste noi si iata-ne din nou astazi, uitandu-ne straini unul la celalalt, cu privirea ta ce nu ascunde nimic. pe aceeasi banca de iarna trecuta, acum acoperita de frunzele toamnei.




Nu mai vreau ca lumea sa ma vada mereu vulnerabila si plansa. lepad orice regret si orice remuscare. m-am judecat si mustrat mult timp.. am fost prea dura cu mine, m-am urat si i-am urat pe toti caci toti imi pareau vinovati de nefericirea mea. e timpul sa-mi indrept chipul spre cer, si sa las razele soarelui de toamna sa-mi mangaie obrajii batuti de atatea ploi.. e timpul sa zambesc din inima, nu fals, nu prefacut, nu de fatada, e timpul sa-mi las inima sa bata pentru o noua dragoste. e timpul sa-mi acord o sansa. macar una.

Am obosit sa ma leg de trecut, sa ma condamn si sa ma distrug. am obosit sa plang si sa scriu aceleasi nimicuri, pe care le stiu pe de rost. nimicuri importante pentru mine. am ajuns cu-n suflet gol si plin de frustrare, care cerseste un strop de dragoste. asa zisii prieteni au fugit de mine, si-am ramas singura, cu cutiuta mea ticaitoare ce abia mai bate, si cu mana intinsa. poate ca  nu vad persoanele cu adevarat importante din viata mea. poate ca sunt prea oarba. nici nu mai stiu.

* sunt momente cand vreau sa ma tina cineva de mana, sa-mi aranjeze fularul si sa-mi dea un sarut pe frunte, spunandu-mi ca totul o sa fie bine, ca merit sa fiu iubita, ca nu-s chiar atat de rea... precum m-am simtit.


1:13 AM, 11 noiembrie '10