*strange how someone you once loved can become just another person you once know

 

E ciudat cum te uiti in oglinda si te intrebi daca asta esti tu, daca nu visezi.. incerci senzatia ca privesti un strain: cearcanele si cutele din jurul ochilor mult prea adanci,  expresia fetii,  coltul gurii, felul in care ochii tai te privesc speriati, obositi, inexpresivi.. 

ma simt ca o femeie batrana ce-si scoate cutiuta cu amintiri prafuita din cand in cand sa traiasca un pic.. din trecut.. oamenii, dragostea, acele zile cu soare, zambetele lor de copii s-au pierdut in ceata, si acum le simte ca si cum ar fi fost ieri.. pentru un moment are impresia ca simte vag o nuanta de parfum.. acel parfum atat de adorat de ea. inchide ochii.





mi-am dorit mereu sa mor la batranete, in patul meu cald, cu multe tablouri in jur, cu amintirea unei mari si singure iubiri pe chip, cu atatea amintiri si oameni dragi lasati in urma. 

si-am vrut mereu o poveste ca a lui aimee si dor.. m-am regasit intr-un fel in ei. m-am regasit atat de mult in orgoliul lui dor si iubirea lui aimee incat pentru o clipa am crezut ca suntem ei. si-am transformat povestea noastra in una ca a lor, in chiar  a lor, caci si aimee si dor ai nostri au murit cu timpul, nu fizic, dar au murit totusi.  si stiu ca intre noi n-o sa mai fie niciodata nimic. 




" Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. Reteaz-o inca de la inima.Cine rationeaza in iubire e stapanul celuilalt.Cel mai sanatos lucru e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care, de altfel, e primavara dragostei.Acolo salasluieste fericirea.Dupa ce ai gustat din mierea ei, ce mai astepti ? Paradisul n-are numai un sarpe, ci mai multi.Vrei sa te muste sarpele geloziei, al infidelitatii sau al abandonarii ? Veninul lor e rau, cateodata mortal.Ia-o mereu de la inceput, cu alta persoana. Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa   sarata a naufragiatului : cu cat bei, cu atat iti creste setea.O fericire egala e plictisitoare sau, mai bine zis, nu e fericire."





esti pe punctul de a iesit din viata mea, si ma tem ca n-ai sa ramai o parte din mine. nu.. caci nu mai vreau sa continui cu o astfel de dragoste, love. nu, sunt epuizata si plictisita de tot haosul asta in care tot incerc sa te prind de mana. ma tem ca mergi in sens contrar, ca oricat te-as cauta  nu mai stiu cine esti, ca ai devenit abstract, ca iubirea mea se sfarseste aici, ca asta e limita. 


te-am cautat atata timp in fiecare carte citita, in fiecare personaj, in fiecare trecator... inchideam ochii si incercam sa te gasesc in amintiri, asa cum erai atunci, copilul ala.. de care aveam atata nevoie in momentele mele de tristete, de durere, cand a murit tataie; in momentele cand voiam sa fug, cand oamenii imi provocau scarba. in ochii vreunui iubit.. te cautam dar tu imi intorsesei de mult spatele.
un an de zile.. in fiecare film de dragoste, in fiecare nume, in fiecare melodie era un pic din tine. si era linistitor si placut sa ma intind in pat si sa savurez un film cu inima incarcata de dragoste, de melancolie, de dorul ala.. dureros de frumos.  sa fiu fericita stiindu-te iubit, copile, iubit si fericit. 



* "Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn.     "
am avut iubirea, love, am avut iubirea, dar cu siguranta nu este ultima.
`prima iubire nu se uita niciodata, si oricat ai cauta-o in altele, n-o vei mai gasi caci ca prima oara nu va mai fi.` auzind vorbele astea zambeam sceptic. dar acum stiu..

si-n serile astea racoroase de primavara, stau pe veranda casei, si band un cappuccino cu rom, stau la povesti si-mi amintesc frumos de aimee si dor. de prima iubire.  si zambesc fara urma de regret, fara durere, fara nici un pic de umbra care sa-mi intunece fericirea. desi am ajuns un suflet gol, cu privire inexpresiva si zambet tamp, desi sunt atat de obosita si desi un an de zile am cautat un vis pierdut, sunt fericita. nu stiu daca e fericirea aia propriu zisa, dar e un fel de impacare, pace sufleteasca ce numai o asemenea iubire pierduta ti-o poate da. e ca atunci cand dupa o zi grea te intinzi in pat si te odihnesti, cu linistea aia in suflet ca s-a terminat, cu satisfactia c-ai ramas cu ceva..ca maine e o noua zi, o noua sansa, ca ziua aia tocmai a trecut. 

*ingerasul ala cu sclipire in ochi si zambet strengar, impiedicat si cu ras molipsitor, a devenit un copil inchis, suparat pe viata, intre fum si vorbe mari, intre pagini scrise si zambete de decor.  el nu mai e de mult copilul blond cu zambet larg si hanorac bleu. noi nu mai exista de mult si primavara trecuta e doar un vis indepartat, nebulos. e o prostie sa traiesti in trecut, sa treci pe langa viata, pe langa oameni si povesti. e sinucidere curata. maine s-ar putea sa plec. sa-l las in urma. sa traiesc. fara vise si povesti scrise. de maine nu-l mai caut.




te-am pus in cutiuta si-mi iau ramas bun, love. mi-e inima prea incarcata si obosita. imi iau ramas bun, dulcele meu amar, caci anul asta plin de tine, de lacrimi si zambete triste, de fum si cautari la nesfarsit, mi-a pus capac.

aceeasi


A.

12:59

24 martie 2011

De-as fi o pasare albastra

Si cerul eu sa il privesc,

Doar drumul tre` sa-l nimeresc

S-ajung la a ta fereastra.

Sa te privesc, cum chipu-ti drag

Ti se reflecta in oglinda

Pe cand picioarele iti tind sa

Treaca in graba acel prag. [by V.]

*open your eyes. the world needs you awake.

Yiruma- River Flows In You
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

"sa te gandesti la mine de fiecara data cand iti vei auzi inima batand, promiti ?

si cand ai sa simti nevoia, ma poti gasi... doar cauta in sufletul tau.

...cum imi spuneai aievea `te iubesc, si eu iti raspundeam `Asijderea !

                                                                                                          Aimée a ta.
21 decembrie '10 "

1:21 sunt obosita. te-ai simtit singur intr-o multime ? e deja un cliseu. vreau o tigare, si-un zambet strengar. nu ma pot concentra si nu simt nimic. vreau multe zambete si pahare de vin. ascult o melodie iar si iar. nu mai pot sa iubesc. nu te mai vad clar, imi aluneci printre degete si te pierd de tot, la dracu !  azi am mers mult si ma doare tot trupul. iubesc chipurile alea zambitoare din parc. l-am vazut cu ea de mana. vreau o tigare si-un zambet cald. ma tot repet ?

totul sta in putina noastra, totul sta in mainile noastre. de ce am realizat atat de tarziu ? sunt atat de obosita, love, atat de obosita si imbatranita. e trist cum un copil  refuza sa se vindece, si traieste cu acelasi dor, cu aceeasi durere ce-i macina fiecare particica din el, doar ca sa stie ca dragostea lui e aici.. e mereu aici. e ceva linistitor, nu am cuvinte.  si da, viata ne-a schimbat. poate ca undeva, am ramas blocata in dupa amiaza aia innorata de primavara, dar fara sa-mi dau seama, m-am schimbat. ne-am schimbat. cui ii duc, dorul, love ? cui ? acel tu cu ochi cuminti si zambet poznas nu mai exista, ai crescut intre timp, pe nesimtite, fara ca eu sa-mi dau seama. lumea nu se opreste in loc. ce prostuta am fost.

1:39 multi imi spun ca am zambet trist si ma intreaba unde mi-e stralucirea aia din ochi, unde am pierdut-o. rad ironic. habar n-am ce sa le raspund. m-am complacut atata timp in asta.. vreau sa fug la mare. 

mi-e pofta de-o ciocolata amaruie si de-un film bun. vreau sa rad. dar mult.

azi am evadat un pic. e vraiste in cutiuta mea.

toate trec.

hai sa ne jucam.  

1:48

`you may be breathing, but you aren't alive.

poze vechi si amintiri de demult. un zambet tamp si-o cutie portocalie. un tei batran si-o placuta albastra cu 'str. amintirii'.  un caiet cu pagini arse. lacrimi uscate pe obraji, mult mult fum.. pahare goale. ceata. bancuta cu frunze de toamna.


dar toamna e departe, iar noua ni s-au sters zambetele  de pe chip. mirosul serilor de primavara au trezit in mine sentimente ce de mult au apus. sunt singura si intr-un mod prostesc incerc sa fug. la asta ma pricep cel mai bine. fug ca sa te gasesc, copile.  in iarna aia geroasa cu multe zambete  si vise colorate. in vara in fustita albastra si buclele negre. in oamenii care au plecat de mult din viata ta. incerc sa te gasesc, fugind, fugind mereu, si ma tem ca n-am sa te mai gasesc niciodata. 


m-am saturat de tot. de tot. ma uit in oglinda si incerc sa vad copilul ala cu straluciri in ochi si zambet strangar. acum mi-e zambetul prea trist si cearcanele adanci si ochii obositi descopera sfarseala, secatuirea din mine. si-as vrea doar sa stau pe-o scara de bloc, intr-o noapte racoroasa ca astea, cu stele si tramvaie tarzii, cu o companie buna si-o sticla de vin. si mult fum.. o durere de cap a doua zi dimineata si par ciufulit si zambet stupid. atata imi trebuie. si sa plec. sa uit. sa nu ma mai uit inapoi.

 si nu-mi mai gasesc cuvintele. nu-si mai au de mult rostul. ma invart neincetat printre aceleasi chipuri cunoscute straine care m-au obosit. printre aceiasi oameni si locuri. ma simt ca intre patru pereti fara nici o usa de scapare. cuvintele nu pot exprima totul, iar cutiuta mea ticaitoare se aude din ce in ce mai incet. 




aveam nevoie uneori si de zambetul lui molipsitor, de seara aia perfecta cu vin fiert si muzica live si copii fericiti in jur. si bratele lui calde. de seara aia geroasa de decembrie cand ne jucam cu aburii ce-i scoteam pe gura si siluetele noastre umbrite in zidul alb..si cand stateam la o tigare si imi era deajuns doar sa-l privesc. cand imi cufundam capul in tricoul lui si ramaneam acolo fara suflare, ca sa fug de tine.


aveam nevoie uneori de-un umar pe care sa plang, de-un suflet cu care sa rad si sa impart fiecare fericire a mea. de oameni care sa ma sune la 4 dimineata ca sa se descarce si eu sa-i ajut. aveam nevoie uneori de-o privire blanda care sa ma linisteasca, de-o voce calda, de-o mana care sa ma mangaie pe par si sa-mi zica ca totul o sa fie bine.
* e liniste. e noapte. si ploua, ploua. in aer pluteste mirosul ala de flori si verdeata. vantul bate puternic. e una dintre acele seri racoroase. sta chircita in pat, cu plapuma jumatate pe ea. cearsaful e rece,  si albastru cu catelusi si floricele. o cufunda si mai mult in lumea ei visatoare. abia a ajuns acasa, s-a aruncat in pat extenuata, ravasita, palida, imbracata. nu mai are puterea sa faca un pas, sa-si  faca rutina zilnica. nu.. s-a aruncat in pat si-a ramas muta cu ochii in tavan, cu respiratia oprita. azi nu vrea sa se complaca in  aceeasi monotonie, in aceleasi obiceuri din fiecare zi. e prea obosita si plictisita si da doi bani pe toate nimicurile astea. azi nu mai vrea, azi e doar ea in camera ei, in micul ei univers, acasa, in lumea ei. cu vise de adolescent si pereti mov. cu stelute galbene pe tavan. cu amintiri si poze vechi. cu rimel scurs pe perna si parfum dulce al unor iubiri pierdute. inchide ochii si asculta ploaia rece de primavara. dar primavara trecuta e departe, i se pare un veac c-a trecut. asculta ploaia rece de martie si-un gand  se agata timid de viata. imaginea asta calda  in care el exista undeva totusi, traindu-si viata in continuare,  o calmeaza, o linisteste. acasa al ei.. oaza ei de fericire. simpla lui existenta. si ploua..

`you will always be my favourite topic to talk about

si tot ce vreau e sa stau o zi in camera mea colorata, c-o cana de ceai si `scrisoarea de dragoste`. si sa lenevesc. doar eu si cu mine, intr-un tricou larg si pacea aia deplina, ce doar acasa ti-o poate oferi.

. azi n-am chef sa socializez, sa-mi port zambetul ala stupid pe fata si sa pretind ca-mi este bine.  azi n-am chef de agitatia strazilor, de zombii aia din tramvaie, de oamenii prea obositi si plictisiti ce-si descarca nervii pe tine.  azi n-am chef de toate fetzele alea cool cu tigara in mana din curtea liceului. azi n-am chef sa-mi fac parul si sa ma dau cu creion dermatograf. azi sunt obosita, prea obosita ca sa mai fac ceva.

ma doare capul ingrozitor si totul se invarte cu mine. ma incearca o raceala si simt ca nu mai am forta sa ma deplasez, sa ma gandesc, sa iubesc, sa ma complic. pe tine te vad din ce in ce mai incetosat si ma tem ca nu mai am forta sa te prind, sa mi te aduc inapoi, aici, in cutiuta mea.  nu mai pot, poate ca nici nu mai vreau. si mi te pierd in imensa lume si devi doar un chip sters, comun, printre toate celelalte. ma tem, love, ca iubirea mea se scurge, se stinge... incet incet. oricat as fi dorit eu sa-mi demonstrez ca iubirea nu moare.. oricat am incercat sa mi te pastrez aici, si am reusit, ce-i drept, un an de zile, timpul e neindurator. chiar si c-un biet copil. timpul mi te ia, al dracului timp.

si-am pofta de-o felie de pepene verde.  si de pantalonii scurti si tricouri colorate.  

si de zambete stregaresti si inghetata la cornet. 

si stiu ca randurile astea n-au ce cauta aici, dar totusi mi-e prea dor de vara.

si-am scos pozele cu noi si le-am pus in cutiuta cu amintiri. e o cutie veche, portocalie de pantofi, dar nu conteaza asta, caci ea mi te pastreaza acolo,cu parfum de vanilie, daca cutiuta ticaitoare nu mai poate. erau doi copii zambitori si nebunatici, cu stralucirea aia in ochi.. femeia de la magazin mi-a zis ca suntem frumosi. am fost tare mandra.

si azi am primit un trandafir, dar nu era de la tine, love, nu.. si m-am simtit bine stiind ca acum un an pe vremea asta primeam unul de la tine. apoi zambetul tamp mi-a pierit de pe fata, si atunci am realizat ca oamenii vin si pleaca, lasand ceva frumos in urma lor.. si c-a fost o prostie din partea-mi sa mi te tin captiv, sa traiesc in trecut atata amar de vreme.. sa vreau sa fi fericit, sa ma interesez mereu de sanatatea ta,  sa plang de bucurie la vreo reusita de-a ta, sa te iubesc in secret, in liniste, singura, doar eu si cu mine, absolut. sa plang la o poezie, sa te regasesc in fiecare carte citita, in fiecare vers dintr-o melodie, in fiecare iubit.. sa-ti atribui insusiri pe care nu le mai ai sau nu le-ai avut niciodata. sunt o fetita mare acum, asa c-am inteles ca e timpul sa-ti dau drumul. sa nu ma mai incapatanez sa te tin aici, cand tu ai plecat de mult.

simt ca pot sa respir acum, ca pot sa zambesc pe bune. ca am aer..

*era debusolata, abia mergea, cara de trupul ei amortit. frigul o irita, obrajii o usturau. intra intr-o cafenea si se aseza la o masa. era singura, simtea privirile oamenilor curioase, confuze. comanda o cafea. apoi pleca, fara sa bea cafeaua, fara sa priveasca in urma. mergea descompusa, taraganat, haotic. pasii ei erau nesiguri, speriati, ca si cum la fiecare pas pamantul se surpa sub ea. totul era gri, prafuit, enervant. oamenii, masinile, pomii, intregul oras era gri, pustiu, iritant. dureros. simtea cum cade cerul pe ea, cum multimea de oameni o apasa, o sufoca, simtea cum zombii din tramvaie o obosesc si mai mult cu expresiile lor triste, abatute, goale. simtea cum masinile o lovesc daca trece strada, ca nu mai are forta in picioare. ca ii lipseste o mana care sa o tina, ca e prea gol, prea gol.*

atata vreme traise cu imaginea asta..

`e timpul sa pleci, love. ma tem ca vremea ta s-a terminat aici. sa nu uiti ca te-am iubit, chiar daca asta e mai putin important. e doar un fleac.