E ciudat cum te uiti in oglinda si te intrebi daca asta esti tu, daca nu visezi.. incerci senzatia ca privesti un strain: cearcanele si cutele din jurul ochilor mult prea adanci, expresia fetii, coltul gurii, felul in care ochii tai te privesc speriati, obositi, inexpresivi..
ma simt ca o femeie batrana ce-si scoate cutiuta cu amintiri prafuita din cand in cand sa traiasca un pic.. din trecut.. oamenii, dragostea, acele zile cu soare, zambetele lor de copii s-au pierdut in ceata, si acum le simte ca si cum ar fi fost ieri.. pentru un moment are impresia ca simte vag o nuanta de parfum.. acel parfum atat de adorat de ea. inchide ochii.
mi-am dorit mereu sa mor la batranete, in patul meu cald, cu multe tablouri in jur, cu amintirea unei mari si singure iubiri pe chip, cu atatea amintiri si oameni dragi lasati in urma.
" Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. Reteaz-o inca de la inima.Cine rationeaza in iubire e stapanul celuilalt.Cel mai sanatos lucru e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care, de altfel, e primavara dragostei.Acolo salasluieste fericirea.Dupa ce ai gustat din mierea ei, ce mai astepti ? Paradisul n-are numai un sarpe, ci mai multi.Vrei sa te muste sarpele geloziei, al infidelitatii sau al abandonarii ? Veninul lor e rau, cateodata mortal.Ia-o mereu de la inceput, cu alta persoana. Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului : cu cat bei, cu atat iti creste setea.O fericire egala e plictisitoare sau, mai bine zis, nu e fericire."
esti pe punctul de a iesit din viata mea, si ma tem ca n-ai sa ramai o parte din mine. nu.. caci nu mai vreau sa continui cu o astfel de dragoste, love. nu, sunt epuizata si plictisita de tot haosul asta in care tot incerc sa te prind de mana. ma tem ca mergi in sens contrar, ca oricat te-as cauta nu mai stiu cine esti, ca ai devenit abstract, ca iubirea mea se sfarseste aici, ca asta e limita.
te-am cautat atata timp in fiecare carte citita, in fiecare personaj, in fiecare trecator... inchideam ochii si incercam sa te gasesc in amintiri, asa cum erai atunci, copilul ala.. de care aveam atata nevoie in momentele mele de tristete, de durere, cand a murit tataie; in momentele cand voiam sa fug, cand oamenii imi provocau scarba. in ochii vreunui iubit.. te cautam dar tu imi intorsesei de mult spatele.
un an de zile.. in fiecare film de dragoste, in fiecare nume, in fiecare melodie era un pic din tine. si era linistitor si placut sa ma intind in pat si sa savurez un film cu inima incarcata de dragoste, de melancolie, de dorul ala.. dureros de frumos. sa fiu fericita stiindu-te iubit, copile, iubit si fericit.
* "Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn. "
am avut iubirea, love, am avut iubirea, dar cu siguranta nu este ultima.
`prima iubire nu se uita niciodata, si oricat ai cauta-o in altele, n-o vei mai gasi caci ca prima oara nu va mai fi.` auzind vorbele astea zambeam sceptic. dar acum stiu..
si-n serile astea racoroase de primavara, stau pe veranda casei, si band un cappuccino cu rom, stau la povesti si-mi amintesc frumos de aimee si dor. de prima iubire. si zambesc fara urma de regret, fara durere, fara nici un pic de umbra care sa-mi intunece fericirea. desi am ajuns un suflet gol, cu privire inexpresiva si zambet tamp, desi sunt atat de obosita si desi un an de zile am cautat un vis pierdut, sunt fericita. nu stiu daca e fericirea aia propriu zisa, dar e un fel de impacare, pace sufleteasca ce numai o asemenea iubire pierduta ti-o poate da. e ca atunci cand dupa o zi grea te intinzi in pat si te odihnesti, cu linistea aia in suflet ca s-a terminat, cu satisfactia c-ai ramas cu ceva..ca maine e o noua zi, o noua sansa, ca ziua aia tocmai a trecut.
*ingerasul ala cu sclipire in ochi si zambet strengar, impiedicat si cu ras molipsitor, a devenit un copil inchis, suparat pe viata, intre fum si vorbe mari, intre pagini scrise si zambete de decor. el nu mai e de mult copilul blond cu zambet larg si hanorac bleu. noi nu mai exista de mult si primavara trecuta e doar un vis indepartat, nebulos. e o prostie sa traiesti in trecut, sa treci pe langa viata, pe langa oameni si povesti. e sinucidere curata. maine s-ar putea sa plec. sa-l las in urma. sa traiesc. fara vise si povesti scrise. de maine nu-l mai caut.
te-am pus in cutiuta si-mi iau ramas bun, love. mi-e inima prea incarcata si obosita. imi iau ramas bun, dulcele meu amar, caci anul asta plin de tine, de lacrimi si zambete triste, de fum si cautari la nesfarsit, mi-a pus capac.
aceeasi
A.
12:59
24 martie 2011
De-as fi o pasare albastra
Si cerul eu sa il privesc,
Doar drumul tre` sa-l nimeresc
S-ajung la a ta fereastra.
Sa te privesc, cum chipu-ti drag
Ti se reflecta in oglinda
Pe cand picioarele iti tind sa
Treaca in graba acel prag. [by V.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu