5 august

   
s-a terminat.

 fata aia n-o să-ţi mai locuiască niciodată sufletul. n-o să mai fie niciodată acolo pentu tine. nu vei mai fi în cântecele ei triste şi-n ecoul vocii ei,
n-o să te mai aibă nici în vise, nici în amintiri, nici măcar în gesturi. n-o să te mai cheme în gol, în toamne posomorâte şi-n miros de whisky. 

n-o să mai fii în cuvintele ei, în lacrimile şi zâmbetele ei. în poveştile ei la un pahar de vin, în nopţile ei nedormite şi-n rătăcirile ei.

n-o să mai ai loc în scrierile ei, în nostalgiile şi-n sigurătăţile ei. în premoniţiile ei.

...în faptele ei nobile.. nu te vei mai regăsi niciodată. nu va mai fi nici urmă de tine.

vei dispărea, într-un abis cumplit, din aşteptările şi anii ei.

... va continua să-şi bea cafeaua amară în fiecare dimineaţă, dar fără acelaşi oftat şi surâs stins. va continua să meargă pe aceleaşi străzi ale Bucureştiului îmbâcsite, plouate, pustii, printre trecători grăbiţi şi zgomotoşi, în baruri şi-n nopţi tăcute, dar pe expresia chipului ei nu vei mai fi tu.
ploaia din geam n-o va mai trezi cu mirosul tău. 



în ochii ei goi nu se va mai citi privirea ta. nici măcar în bătăile inimii ei, şi-n răsuflarea ei grea.



....................................................
aminteşte-ţi de ea ca de copila care te-a iubit mai mult decât orice pe lume, mai mult decât ţi-ai închipuit tu vreodată, mai mult decât te va iubi soţia ta, amanta ta şi toate la un loc. 



e târziu. ai plecat. pe veci rămâi plecat.