auzi şi tu vântul ce bate în geam ? te uiţi o dată cu mine la cer ? poate privirile noastre vor privi într-o zi la acelaşi cer de-un gri dezolant. să te gândeşti atunci la mine.
-----------------------------
... cerul brăzdat de stele căzătoare, ochii noştrii goi..văile, munţii, pajiştile verzi pe care alergam ca într-un vis, zâmbetele noastre de copii neştiutori, neputincioşi în faţa destinului.
trenul pe care era să-l pierdem. oamenii pe care i-am cunoscut împreună, dimineţile reci. glumele noastre proaste la un pahar de vin. privirile noastre tăcute, sugestive, pierdute. cearşafuri albe, munţi. ecoul vocii tale strigându-mă pe nume. perdeaua florală purtată de vânt. amintirile noastre, aşteptările mele.pervazul pe care am stat şi te-am privit, fumul de ţigară şi visele noastre. iubirea ce ţi-am purtat-o. căsuţa şi râul din visele mele. toate.. toate rămân în urmă.
---------------------
"....totul ne desparte pe tine şi pe mine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate şi destinul.
nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic.
sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odăii tale: depărtarea.
sunt cea mai mică fată a lumii între rândunelele ei fiindcă mă înfăşor în întregul ei necunoscut."
2 comentarii:
oh, fur elise. <3
e foarte dragut cum reusesti mereu sa scrii despre acelasi lucru. :) si cum mereu iese bine. niciodata nu spui acelasi lucru, dar intotdeauna il exprimi.
ah mersi, draga mea. asta înseamnă scrisul, ca şi iubirea... mereu e aceeaşi, dar mereu parcă altfel. te pup:*
Trimiteți un comentariu