Sunt momente în care vreau doar să
ascult ploaia. Rătăcesc în noapte, prin casă, căutând un loc din care să o
respir. Îl găsesc lângă fereastră, îmi aprind o ţigară şi mă sprijin de
calorifer. E mişto aici, de unde pot privi noaptea în toată tăcerea ei şi
singurătatea mea.
Îmi pun pe repeat toate scenariile,
deformând realitatea. Se aude din ce în ce mai tare cum plouă pe asfaltul
prăfuit. Şi pe tavan. Şi în pereţi. Şi-n mobila asta veche, roasă de timp. O
simt cum vibrează sub picioarele mele. Îmi curge pe sub tricou. Se impregnează
în atomi. Şi pe retină. Şi în timpane. Coridoare
goale. Răsuflarea ei. Degetele lui, cuprinzând paharul de vin. Genunchii ei, tremurând,
la piept. Străzi adormite. Şi stele. Şi copaci. Şi râsete cufundate într-o linişte
absolută. Infinit. O clipă suspendată-n timp.
O clipă în care nu-ţi mai vine să respiri de teamă să nu zgudui universul.
E 5:45. Ţigara se stinge singură între degetele mele amorţite. Se luminează
de zi şi mi se face frig. Privesc disperată cum se opreşte ploaia. Şi mă
trezesc. Mă trezesc... Şi nimic nu se mai potriveşte. Filmele mele. El, privindu-mă tăcut, printre fum.
Eu, căutându-l prin beznă. Mirosul de vin. Şi de lemn. Şi de iarbă. Şi de
asfalt ud. Şi de clipe vii. Râsetele isterice şi amprentele noastre. Muzica
care vibrează în noi, dansând deprimată. Minciunile şi nopţile albe. Lumea noastră
care se sfărâma de fiecare dată când soarele se grăbea să o fure. Nimic din
toate astea nu se mai încadrează acum în decor. S-a oprit ploaia. Şi m-am
trezit. Şi l-am pierdut. Atunci l-am pierdut. Când am încetat să aleg
voluptatea şi libertatea în care mă aruncam senină în prăpastia dintre noi. Când
mi-am văzut visele absurde devastate de soare. Ești drăguț. Si interesant. Ești misterios. Ești sensibil si bun. Ești isteț. Ești amuzant. Ești puțin tâmpit. Ești imprevizibil. Ești perspicace. Îmi place vocea ta. Și ai ochi frumoși. Și ras de dement. Îmi place cum razi. Mi-e dor de vocea ta… Nu știu niciodată ce gândești. Oricât as încerca sa te cunosc, nu te lași descoperit. Ești perseverent. Și vreau sa îți intru in minte si in suflet, si nu pot. Nu e loc pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu