Scrisoare către cer

Oare mă auzi?

Oare Cerul se deschide astăzi, în noaptea de Ajun, ca gândurile noastre să se îmbrăţişeze?

Te-am visat des în ultima perioadă. Pari supărat, îngândurat, preocupat de o misiune cerească.

Hai să stăm de vorbă. Hai să fie din nou primăvară. Să te aşezi pe canapea în grădină, eu să sting ţigara şi să te ascult în aerul curat de mai.

Să strălucească iar luna, ca în ultima noastră seară împreună, dar să nu fie ultima. Să fie veşnică clipa în care te am în faţă şi casa să nu mai fie atât de goală, oricât de mulţi oameni ar umple-o.

S-au schimbat multe anul ăsta.

M-am angajat şi m-am căsătorit. Îmi port zilele fără scop, sufocându-mă într-o primărie prăfuită, aşteptând să ajung acasă. M-am maturizat şi nu mai simt Crăciunul. Despre asta este viaţa, de fapt. Să găseşti strălucire şi emoţie în mijlocul banalului. Să te cuibăreşti în sentimente calde, plăcute, în echilibru.

Nu mai sunt copil, tati. Când ai plecat, încă eram. 

E gri afară şi nici măcar nu ninge. Mâine sunt 10 grade. Vom sta la masă, vom asculta colinde şi vom mânca bunătăţile gătite de mami. Locul tău va rămâne gol pentru totdeauna şi eu voi vorbi cu tine până la sfârşitul zilelor, fără să aştept un răspuns. Vor veni la noi părinţii lui Răzvan. Voi aştepta ca el să o ceară pe Ioana. Toţi aşteptăm asta şi sperăm în secret. Te-am visat acum câteva nopţi că îi dai un inel Ioanei, în biserică. Şi mie îmi dăduseşi.

Ştiu că e opera ta fericirea noastră. Ştiu că tu i-ai trimis pe băieţii noştri buni, pe care i-ai fi iubit ca pe copiii tăi. Vom bea vin fiert şi ne vom îmbujora în obraji în toropeala din jur. Apropo, am dărâmat soba. Soba veche şi atât de dragă ţie. Am dărâmat-o cu sufletul strâns, sperând că ai fi fost de acord. Am pus un şemineu în locul ei. Am schimbat şi canapeaua şi biblioteca. În casă e mai alb acum, e mai multă lumină, un spaţiu mai mare şi mai gol. Am tăiat şi Mâneca Maicii Domnului anul trecut, era prea bătrână. În urma ei, s-a dezvăluit o casă învechită şi lugubră,  de un alb crăpat şi murdar, parcă părăsită.

E mamaia Fia şi nenea Nicu la noi. Abia îţi scriu, se tot agită pe lângă mine şi mă simt vinovată că mă deranjează. Îl iubesc şi vreau să se facă bine. E foarte bolnav bietul de el şi merge des la cimitir la tine. A aflat de boală după ce ai murit, când i s-a făcut rău la priveghi. Claudiu s-a întors din Canada, să-şi petreacă concediul cu familia. Da, s-a dus să muncească în cealaltă parte a lumii, să-i ofere Măriucăi un viitor mai bun. Ne-a fost dor de el. E puţin schimbat. Spune că e mai frumos acolo, că s-ar muta în Canada. M-a durut cumva să-l aud spunând asta, el, atât de legat de patria lui, de obiceiurile noastre frumoase, chiar şi de defectele noastre pur româneşti, dar are dreptate. 

Vom sta la discuţii aprinse şi vom râde mult. Totuşi, va lipsi ceva şi noi vom şti asta, dar ne-am obişnuit. Ne-am obişnuit să trăim pustiiţi într-o parte din suflet.

E al patrulea Crăciun fără tine. 

Ştiu că eşti Moş Crăciunul meu acum.

Am 10 dorinţe, tati.

Să fim sănătoşi.

Să ai grijă de mami.

Să ne lăsăm de fumat.

Să regăsim spiritul Crăciunului şi sufletul copilăriei.

Să o ceară Răzvan pe Ioana.

Să pot face nunta anul viitor şi să iasă aşa cum ne-am dorit.

Să fii alături de mine la nuntă.

Să-mi urmez vocaţia.

Să fii fericit.

Să-ţi fac un nepot şi să nu-mi fie frică.

Îi mulţumesc vieţii că îi am lângă mine pe oamenii dragi.

Chiar dacă nu se vor îndeplini toate anul ăsta, sper ca viaţa să mi le aducă cumva.

Fie ca stelele din noaptea asta magică de Ajun să strălucească atât de tare în sufletele noastre, încât să ne aducă împreună, măcar pentru o clipă.

24 decembrie 2021, ora 14:00

P.S. Răzvan a cerut-o pe Ioana astăzi.

Te iubesc, tati. Crăciun fericit!

24 decembrie 2021, ora 17:00