Lorelei

 

Vreau să descopăr experienţe şi trăiri pe care nu le pot afla fără curaj şi efort.

Vreau să gust din cupa voluptăţii insaţiabile a celor mai nobile şi înălţătoare sentimente şi valori umane: iubirea, altruismul, patriotismul, curajul.

Vreau să mă cunosc profund, să-mi aflu cotloanele personalităţii şi ale fiinţei, iar această cunoaştere nu se poate înfăptui şi desăvârşi fără a trece peste hotarele zonei de confort şi fără a avea o motivaţie intrinsecă puternică.

Niciun om nu se poate afla fără a se pune în faţa necunoscutului şi a propriilor graniţe trasate. Erou nu este cel care învinge obstacole neînfricat, ci cel care moare de frică şi, totuşi, înaintează.

Mai mult decât a mă cunoaşte şi a mă centra pe mine însămi, am setea de a descoperi lumea pentru a înţelege cât mai mult din viaţă, să învăţ din poveştile oamenilor şi să trăiesc cât pentru două vieţi prin ei. Atunci simt că trăiesc cu adevărat: când mă contopesc cu iubirea, când descopăr ceva nou care mă umple de emoţie. O emoţie pe care n-o pot descrie, dar care cuprinde tot farmecul vieţii... Seamănă cu revelarea sensului în viaţă, cu sentimentul măreţ că nu trăieşti în zadar, cu fiorul pe care îl trăieşti prima dată când te încearcă o emoţie sublimă care nu se va mai repeta, cu fericirea de a dărui celuilalt.

Viaţa e prea scurtă pentru a nu ajunge unde vrei să ajungi. E prea scurtă pentru a te adăposti într-un sentiment care îţi oferă securitate, dar lipsă de orizonturi. E prea scurtă pentru a te opri în drumul tău spre vis din cauza fricii. Viaţa e un dar prea mare pentru a-ţi permite luxul de a exista şi atât, fără să o trăieşti cu adevărat.

Cred că cel mai înţelept sfat pe care i-l poţi oferi cuiva este acesta: trăieşte-ţi viaţa cu sens şi impune-ţi doar limite necesare şi sănătoase prin care să ai autocontrol, dar care să nu-ţi înfrâneze zborul.