decembrie."ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste"

4 decembrie 2011

e o stare de tristeţe care mă învăluie doar când sunt singură, în cameră, departe de zgomotul oraşului. ochii mi se opresc pe un punct anume şi nu mai văd nimic, şi-aş vrea să uit, să uit, să uit.. dar nici eu nu ştiu ce. nu simt în mine nici urmă de suferinţă, ci doar o stare profundă de tristeţe. stau întinsă în pat. e-un geam mare ce dă spre o livadă, şi crengile pomilor se proiectează în întunericul obscur pe peretele din faţa mea. e-o linişte asurzitoare, un vânt puternic, ultimele frunze ce cad la pământ.  e-o dimineaţă rece de decembrie şi-s ghemuită sub pătura portocalie.  cerul e de-o culoare nedefinită, e gri, sau roz. undeva, adânc în inima mea, o mica scânteie stă aprinsă. mă gândesc că lumea asta e prea mare, şi că undeva, e un alt colţişor în care-mi voi găsi locul. în aer pluteşte un miros puternic de ploaie. de pereţi uzi. şi-n sobă ard ultimele lemne. 

cântecul ăla nu-mi mai spune nimic, şi chipul acelei iubiri îndepartate s-a stins. nu mai ştiu să desenez, nu mai am răbdare să citesc, să cânt  de nebună pe stradă, nu mai ştiu să scriu poezii, să mă opresc din drum şi să mă uit la copii, ca odinioară.

mâinile tale mari mi le încălzesc pe ale mele, şi decembrie miroase a tine. a portocale şi scorţişoară, a vin fiert. a crengi uscate şi ploi mărunte. a foc ce pâlpăie în sobă. tot ce-am avut  ţi-am dat ţie. m-am golit de mine şi ţi-am dat întreaga mea fiinţă. cu fiecare celulă. te-am adorat. te-am iubit cum n-am crezut c-o voi face vreodată. ai format o punte spre sufletul meu. tu nu ştii. nu ştii.. am trupul înmărmurit şi mă-nvelesc cu tine, iubirea mea. e-o dimineaţă rece, iar tu îmi eşti adăpost. culcuş, acasă. . mă ridic din pat şi schiţez un zâmbet sardonic. îmi aprind o ţigară şi te privesc cuminte. în aceste ceasuri târzii aş dorii să opresc clipa asta în eternitate.

iar toamna s-a dus.. 

-------------------------------------

nimeni n-are să ştie ce e în inima mea, cu adevarat. nici măcar tu..n-ai să înţelegi niciodată de ce-mi ascund lacrimile atunci când plâng  pe umărul tău, sau noaptea când dormi. nimeni nu-l va înţelege niciodată pe celălalt. suntem, cum spunea un poet, doar nişte insule pe oceanul vieţii; între noi se află apele mărilor, care ne definesc şi ne separă. oricât te-ai strădui să-mi citeşti în suflet, nu vei afla mai mult decât îţi poate spune o umbră diformă proiectată pe caldarâmul înţelegerii sale. gerul îmi intră în oase şi mă clatin uşor pe scaunul din odaia noastră. privesc pe geam la copacii chinuiţi şi neliniştiţi la fel ca mine, şi picături mărunte bat în geam. văpaia ţigării îmi aminteşte de jarul aprins din sobă.

...degetele tale să-mi închidă pleoapele din pricină că am murit, aşteptandu-te o viaţă, venerăndu-te, iar surăsul tău în timp se va şterge..

 8 decembrie 2011

am în suflet emoţia sărbătorilor. luminiţele şi vitrinele împodobite din oraş  îmi fură un surâs şţrengăresc. străzile-s parcă mai liniştite şi oamenii mai zâmbitori. mai buni. în 300 se aud melodii de dragoste sau colinde. port în suflet pe nenea ce anul trecut în ajun ne-a dat folia de împachetat cadouri şi ne-a urat crăciun fericit. miros de cozonaci şi ciocolată caldă, căciula mea pufoasă şi ai mei fericiţi. sunet de petarde în îndepărtare şi reclamele cu coca-cola. haine pufoase, titanic şi agitaţia dupa cumpărături. chipul meu reflectat în ochii lui strălucitori. infiniţi.