Never an absolution

   
noaptea trecută te-am visat. te-am văzut, te-am simţit. îmi zâmbeai ca şi cum timpul se oprise în loc. 
e ciudat cum visăm după atâţia ani, oameni care nu mai fac demult parte din viaţa noastră, oameni cu care suntem acum străini, oameni care au luat-o pe alt drum.

e o dimineaţă rece de decembrie. e frig şi ceaţă. îmi beau cafeaua rece şi amară şi mă uit la casele monotone şi fără viaţă ce se întrezăresc prin geamurile mari din camera mea. îmi aprind o ţigară şi-mi amintesc de cuvintele bunicii mele: ,,fumezi atât de mult pentru că te simţi singură. eu te văd. te simţi dată la o parte şi singură..singură.."
aerul rece mă trezeşte la viaţă, iar fumul se ridică molcom printre cafea şi scrisori dintr-un trecut îndepărtat.. şi visele mele.
sufletul meu e resemnat şi tăcut. s-a aşternut liniştea peste el. ca acele nopţi de iarnă.. cutremurător de liniştite, reci, cu întinsul alb şi strălucitor ce acoperă tot şi luminează noaptea fatidică.




"Se întâmplă uneori să te îndrăgosteşti. totul începe cu un ,,bună". timpul trece şi începi să-l iubeşti. nu mai poţi concepe viaţa fără el. tot ce-a fost înainte parcă a fost un vis nebulos. acum nu mai există viitor fără el. te trezeşti dimineaţa alături de el, până şi sunetul mesajelor sună a el.. şi te face să tresari. eşti fericită, plictisită sau în agonie. îţi trăieşti melodramele şi incertitudinile tale.. dorurile tale, dar totul e mai bine alături de el. dar se întâmplă uneori ca el să dispară într-o simplă zi, obişnuită ca celelalte.. o singură zi ce schimbă tot. uneori chiar cursul destinului tău. eşti mutilată, prăbuşită total. abia te mai poţi mişca. trece o zi, o lună, două, un an, trei, zece, speranţa începe să moară încet. te obişnuieşti să trăieşti fără el. apoi apare altcineva. acum e altul în sufletul tău. şi uiţi.. şi altul, şi altul... şi niciodată nu vei mai fi la fel. căci o parte din tine moare. 
august 2012"

"ţi-am promis că voi fi mereu lângă tine, chiar şi atunci când nu voi mai fi. chiar şi atunci când nu mă vei mai putea vedea, orbit de nimiciţia vieţii şi de timpul ce trece cumplit, ducând cu el tot. orbit de alte zâmbete şi de alte minciuni. nu pot să te las. nu încă.. sufletul meu nu vrea. mândria mea.. covârşitoarea mea mândrie, a rămas mută din clipa în care am început să te iubesc.




"te am în vise şi-n amintiri. nu fizic, dar atât de prezent aici. până şi-n rândurile pe care ţi le scriu în noaptea asta în care vântul şi zăpada bat în geam. nu-mi vei putea lua niciodată aceste trăiri. prefer să mor acum în braţele tale, atât de obosită de dragostea asta.. decât să trăiesc o viaţă lipsită de iubire, monotonă, mediocră. 
când te-am văzut cu ea, ceva s-a schimbat irevocabil. m-am convins. tot ce iubesc e doar o clipă, o efemeritate, o deziluzie.. un răsărit sau un zâmbet. o clipă magică suspendată în eternitate. nu am putut uita niciodată o persoană pentru că fiecare e altcătuită din detalii unice pe care nu le poţi înlocui. nu te voi uita nici pe tine, dragul meu. felul în care ochii tăi căprui verzi priveau pierduţi uneori sau felul în care zâmbeai. felul în care mă priveai dimineaţa, vocea ta, pasiunile tale nebuneşti neînţelese de mine, dar dragi. curajul tău, orgoliul tău imens şi slăbiciunile tale. până şi felul în care ţipai la mine şi ne certam, acum îmi sunt dragi şi îmi lipsesc. nu le voi uita.




vei avea mereu un loc aici. ce e trecut, rămâne undeva în visele tale, în universul tău şi-n toată fiinţa ta. tot ce ai trăit, rămâne veşnic.
îmi iau rămas bun, dulcele meu amar. sunt obosită, iar toţi aceşti ani alergând după o iluzie, m-au învins. sunt frântă. poate o altă dragoste m-ar fi salvat. de ce n-a mai venit? 
voi veghea mereu asupra ta, undeva, aici de departe. îţi promit.
ianuarie 2013"