a te refugia în singurătate şi în scris, la vârsta mea, înseamnă a te supăra pe viaţă. am uitat de mult ce înseamnă să trăieşti, ce înseamnă să tresari şi să zâmbeşti însufleţit şi cu inima bătând tare, pe drumul lung spre el.
am uitat să-mi fie dor, să ţip, să plâng, să simt.
m-am afundat în noapte, iar iarna e cea mai potrivită pentru sufletul meu. a pus gheaţă pe inima mea pentru totdeauna.
cât aş vrea să aud cum gândurile mele răsună ca un ecou al gândurilor tale.. dar eşti departe şi ne desparte veşnicia. e iarnă şi e frig, iar fericirii îi sunt străină.
ce caut eu aici? ce capriciu ciudat al sorţii m-a adus aici? ce maladie incurabilă a distrus şi ultima parte vie din mine?
vei fi mereu aici.. până când inima mea va înceta să bată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu