Always the love.

priveşte mereu viaţa în faţă. şi mergi înainte.. orice ar fi. nu te uita în urmă. a trăi în trecut e ca şi cum ţi-ai scrie propria sentinţă la moarte.

nu trăi pe lângă viaţă. fii actorul principal pe scena vieţii tale. nu-ţi fie teamă să o iei de la început. nu-ţi poţi găsi liniştea ignorând viaţa. iubeşte-o pentru ceea ce e.. şi apoi las-o în urmă fără regret.

nu căuta fericirea, n-o vei găsi niciodată.. dacă există, ea se află în zile aparent banale, ce pot schimba totul..
..ea stă ascunsă în clipe.. ce vor rămâne mereu doar o amintire.

I want you to come back and carry me home

unde eşti, dor? ce mai faci? eşti fericit?

nu ştiu când au trecut atâţia ani de când drumurile noastre s-au despărţit pentru totdeauna.

uneori, când închid ochii.. imagini din trecut mi se derulează în faţă, ca şi cum ar fi fost ieri. durează doar o clipă. nu mai ştiu cine eşti. nu mai exişti. 

într-o dimineaţă m-am trezit.. şi nu te-am mai simţit. nu te-am mai găsit nicăieri.. decât în scrierile mele unde ai rămas nemuritor, neatins de timp. mi-a fost teamă pentru o vreme căci nu ştiam cum să trăiesc fără tine aici, ascuns în sufletul meu.

am înţeles acum că timpul nu iartă pe nimeni. ai dispărut în trecut.. o dată cu vechea eu şi cu acele vremuri.

Have you ever dreamed a night like this?

atunci când crezi că nu mai ai nicio speranţă, când visele îţi sunt năruite.. atunci când acel foc lăuntric s-a stins, e noapte. dar întunericul nu durează o eternitate.

atunci când te-ai rătăcit şi e iarnă şi frig, atunci când toţi de lângă tine pleacă, e noapte. dar fără întuneric, n-am cunoaşte lumina.

atunci când doar exişti ci nu trăieşti, atunci când resemnarea se aşază pe chipul tău, e noapte.. dar fără întuneric n-am mai vedea stelele 

şi nici răsăritul.

Il y a longtemps que je t'aime. Jamais je ne t'oublierai.

   
 

am învăţat că numai ce-am pierdut va fi al meu pentru totdeauna.

am învăţat că nu e niciodată prea târziu să alegi o altă cale şi că nu trebuie să-ţi fie teamă să-ţi schimbi viaţa. 

am învăţat că atunci când speranţele se sting, dăinuie noaptea.

am învăţat că libertatea unui om nu vine din exterior, ci se află în interiorul lui.

am învăţat că singur eşti doar atunci când nu mai ai ce să-ţi spui ţie însuţi.

am învăţat că oricât ai fugi de amintiri, când vei închide ochii le vei simţi ca şi cum ar fi fost ieri.

am învăţat că oamenii, adesea, dispreţuiesc ce se află lângă ei şi caută ce este departe de ei.

am învăţat că mori abia atunci când nu mai ai niciun vis.

am învăţat că dacă n-ai pierdut nicicând nu ştii ce înseamnă să câştigi, dacă n-ai suferit nu ştii ce înseamnă să te bucuri.

am învăţat că drumurile lungi şi grele sunt cele care duc acasă.

am învăţat că e mai bine să crezi în mituri şi-n mistere decât să alergi după lucruri materiale, căci destinaţia finală-i moartea.

am învăţat că poţi avea dragostea doar o clipă ca mai apoi să o aştepţi toată viaţa.

am învăţat că ne dăm seama cu adevărat că iubim o fiinţă abia atunci când o pierdem.

end

plec. vă las scrierile mele. măcar atât să las în urmă.

...căci am fost mereu o inutilă, o nebună în lumea ei. prea obosită pentru a trăi. prea confuză pentru a avea un viitor. prea scârbită de oameni pentru a fi iubită. prea plictisită pentru a şti ce-i fericirea.

sunt un monstru. sunt o curvă. sunt o bolnavă. sunt o egoistă. 

mi-e silă de mine şi-n acelaşi timp mi-e milă.

îmi pare rău. depresia m-a învins. anii lungi de singurătate m-au învins. iubirea m-a învins. eu însămi m-am învins.

poate că dacă aş fi ales altfel, poate că dacă aş fi luat-o pe alte drumuri, poate că dacă aş fi întâlnit alţi oameni, alte circumstanţe.. poate că dacă eram mai puternică nu mai ajungeam azi aici. la marginea prăpastiei. cu o senzaţie de greaţă, de disperare, de resemnare tăcută, cu dorinţa de o spovedanie şi-o purificare totală ce nu ţi-o dă decât moartea.

mi-e dor de mine! de ceea ce n-am fost şi nu voi fi niciodată.

adio!

she will be loved

ea era specială. în ochii ei citeam mister. erau adânci, precum o apă tulbure.. şi trişti precum un destin neîmplinit.

aveau o sclipire pe care am căutat-o în toate şi n-am mai aflat-o nicăieri.

părea că ascunde o taină şi-n acelaşi timp că e goală.. fără aşteptări, fără speranţe, fără vise. uneori mă bulversa cu dragostea ei, cu jocurile, geloziile şi temerile ei, iar alteori părea absentă, rece, plecată..

fuma mult, uneori bea fără limite, nu dormea noaptea. râdea ca un copil fără motiv, cu lacrimi în ochi. iar alteori zâmbea ironic când trebuia să plângă. trăia haotic şi la extrem. îmi spunea să o las, că aşa simte că trăieşte, că viaţa e oricum prea scurtă pentru a o plănui şi sufoca cu reguli.

îi plăcea să se certe pentru că iubea atât de mult împăcările. ea ştia că tăcerea e mai dureroasă decât cuvintele.

puţini oameni au reuşit să pătrundă în universul ei nemărginit şi plin de întuneric, dar atât de magic. şi mai puţini au reuşit s-o iubească.. 

atrăgea privirile cu o forţă incredibilă, oamenii speciali ca un magnet; unii bărbaţi o doreau, alţii voiau să o descopere.. să o desluşească.. dar toţi se pierdeau în nemărginirea fiinţei ei şi plecau.

 i se potriveau de minune atitudinile dezordonate, de aşteptare şi de abandon. îi plăcea să scrie şi să viseze în dimineţile ploiose la birou, printre fumul de ţigară şi mirosul de cafea amară.

chipul ei de copil se potrivea atât de bine cu aerul şi farmecul ei de femeie puternică şi mândră. n-a deranjat-o niciodată o reputaţie proastă şi nici nu încerca să-şi apere onoarea. era de-o sinceritate şi-o naturaleţe dezolantă, iar alteori juca teatru. când mă privea, o făcea atât de brutal şi dramatic încât uneori mi-era frică să nu-mi ghicească gândurile. 

dorea să fie impunătoare, să deţină controlul căci se temea ca iubirea să n-o acapareze. dar în secret voia să fie dominată. de asta avea nevoie un suflet neliniştit şi însetat ca al ei.

singura ei prietenă a fost singurătatea. se împăca atât de bine cu ea! am urât-o pentru asta. n-avea nevoie de nimeni. ştia că oamenii vin şi pleacă, că ea nu va aparţine niciodată nimănui.

ea.. s-a născut să cunoască, să descopere, să creeze şi să trăiască poveşti.

am fugit de ea, de acele sentimente, de vise, de trăiri, de amintiri, de toate.. am lăsat-o pentru a cuceri o iluzie. dar nu mai este, a plecat.

am căutat-o în multe femei, în chipuri frumoase şi trupuri ademenitoare. n-am mai găsit-o nicăieri. acum ştiu că ea e tot ceea ce am căutat şi-am iubit vreodată.

acum sunt bătrân şi singur.. iar viaţa mea e un şir de evenimente banale.

În mine se mai vorbeşte şi azi despre tine

acum ştiu că mai bine te cerţi cu cineva pe care-l iubeşti decât să rămâi singur şi să-i simţi lipsa.

acum ştiu că dacă cineva drag şi de neînlocuit dispare, avem senzaţia că ne-am trezit dintr-un vis.
acum ştiu că orgoliul poate ucide.

acum ştiu că oamenii îşi distrug fericirea din dorinţa de a o avea.. şi îşi creează suferinţe pentru a evita suferinţa.

acum ştiu că adesea credem ce aflăm pentru că vrem să credem.

acum ştiu că timpul înfrumuseţează lucrurile şi că a trăi în trecut e ca şi cum ţi-ai scrie propria sentinţă la singurătate.

acum ştiu că tot ce-i frumos durează puţin, că anumite zile care par neimportante îţi pot schimba destinul, că unele vise sunt frumoase tocmai prin imposibilitatea de a ajunge la ele.
acum ştiu că până şi stelele se sting.. dar că poveştile sunt nemuritoare. 
acum ştiu că nici moartea nu poate să despartă doi oameni care se iubesc. n-are puterea asta.. căci ea reprezintă partea dominantă a dragostei eterne.

o picătura de apă ce cade neîncetat sapă până şi piatra

mi-am creat multe motive de suferinţă ca să evit suferinţa. din dorinţa de a obţine fericirea, mi-am distrus-o.. ca şi cum aş fi fost propriul meu duşman.

visele mele nu se vor îndeplini niciodată.. pentru că sunt doar vise. acesta e farmecul lor. 

...precum nişte stele, atât de departe, atât de reci... care strălucesc în întunericu-mi deplin, pe cerul vieţii mele.

visele mele nu se vor îndeplini niciodată.. căci de-ar face-o, frumuseţea lor s-ar stinge.