plec. vă las scrierile mele. măcar atât să las în urmă.
...căci am fost mereu o inutilă, o nebună în lumea ei. prea obosită pentru a trăi. prea confuză pentru a avea un viitor. prea scârbită de oameni pentru a fi iubită. prea plictisită pentru a şti ce-i fericirea.
sunt un monstru. sunt o curvă. sunt o bolnavă. sunt o egoistă.
mi-e silă de mine şi-n acelaşi timp mi-e milă.
îmi pare rău. depresia m-a învins. anii lungi de singurătate m-au învins. iubirea m-a învins. eu însămi m-am învins.
poate că dacă aş fi ales altfel, poate că dacă aş fi luat-o pe alte drumuri, poate că dacă aş fi întâlnit alţi oameni, alte circumstanţe.. poate că dacă eram mai puternică nu mai ajungeam azi aici. la marginea prăpastiei. cu o senzaţie de greaţă, de disperare, de resemnare tăcută, cu dorinţa de o spovedanie şi-o purificare totală ce nu ţi-o dă decât moartea.
mi-e dor de mine! de ceea ce n-am fost şi nu voi fi niciodată.
adio!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu