Lorelei: Have you ever dreamed a night like this?

miercuri, 22 aprilie 2015

Have you ever dreamed a night like this?

atunci când crezi că nu mai ai nicio speranţă, când visele îţi sunt năruite.. atunci când acel foc lăuntric s-a stins, e noapte. dar întunericul nu durează o eternitate.

atunci când te-ai rătăcit şi e iarnă şi frig, atunci când toţi de lângă tine pleacă, e noapte. dar fără întuneric, n-am cunoaşte lumina.

atunci când doar exişti ci nu trăieşti, atunci când resemnarea se aşază pe chipul tău, e noapte.. dar fără întuneric n-am mai vedea stelele

şi nici răsăritul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lorelei

Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea – şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea.”