Şi-am aşteptat să plouă.

"Când am aflat că pleci, am încercat să plec din mine.

Am luat-o buimacă pe străzi şi m-am plimbat în derivă. Simţeam cum pământul se surpă sub mine la fiecare pas pe care îl fac, mergeam clătinându-mă, ca un om beat, în neştire. Se lăsa noaptea şi m-am bucurat că nimeni nu-mi vede lacrimile şi chipul încremenit. Fugeam, fugeam de tot, de mine, de tine, de adevăr, de lumea mea. 

Dar cum să fug de gândurile mele?

Am căutat absurd un loc în care să dispar, să mă risipesc, un loc în care toate amintirile mor, un loc al uitării, dar unde? unde să fug din mine?

Mi-am aprins o ţigară şi-am tras aer în piept. Cu tot cu parfumul amăgitor al florilor de primăvară ce s-a stins în mine.
Apoi am închis ochii. 
Şi-am aşteptat să plouă."

"Îmi imaginam absurd că într-o zi oarecare, banală şi egală cu celelalte, când voi fi renunţat să mă mai gândesc la tine, voi deschide telefonul şi tu mă vei fi căutat, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, ca şi cum ar fi fost doar un coşmar stupid din care m-am trezit."

Aprilie 2016

E vară. Azi a plouat şi noaptea miroase a tei.

Mi-am deschis telefonul şi numele tău a apărut, am tresărit ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un somn adânc. 

Pentru un moment, m-am temut că e un vis şi că mă voi trezi. Realitatea s-a amestecat într-un mod ciudat şi difuz cu visele mele, ca şi cum aş fi trăit două vieţi paralele.. ca şi cum m-aş fi întors în timp.

Dar erai tu, erai real şi n-am ştiut cum să mă bucur. O fericire tristă, deznădăjduită m-a cuprins. Cât timp am aşteptat! cât am visat clipa aceasta şi iat-o..

izbindu-mă de o realitate rece.

Cât de ciudată e neputinţa oamenilor de a se mai bucura după un vis stins, de a cuprinde adevărul, de a-l accepta cu toată fiinţa!
E ca atunci când aştepţi un tren care nu mai vine să te ia dintr-un coşmar în care rătăceşti.. şi iată-l, soseşte din clipa în care ai plecat din gară.

Am un gust amar şi totul din jurul meu s-a schimbat, a căpătat altă formă, alt sens, alt aer! 

Ne-am schimbat. Eu m-am schimbat. De fapt, timpul s-a schimbat. Au fost furtuni şi resemnări în pahare de vin şi foi scrise şterse de timp. Mi-ai fost zbuciumul şi ploaia primăverii, mi-ai fost întunericul şi rătăcirile.
Dar m-am trezit. A fost linişte şi m-am regăsit pe mine printre cărţi, parfumul teilor şi nopţile liniştite de vară.

M-am regăsit şi mi-e bine.