monsters are real

... ghosts are real too. they live inside us, and sometimes, they win."


 

sunt atat de obosita.. trupul meu se plimba inert prin multime. nu vad nimic in jurul meu care sa-mi starneasca vreun interes. sunt seaca si goala. ma privesc in oglinda si mi-e teama de straina cu ochi mici, de-un caprui incert, cu cearcane adanci  si fata palida. are un zambet stupid, crispat, aproape sardonic. 

nu mai priveste la fel si zambetul ii e altfel pictat. e nostalgic si grav. sters. nu-i mai poarta de mult amprenta lui. reflexele lui, gesturile, detaliile, mimicile, grimasele fetii..

cine esti tu ?

 nu te cunosc inca, dar te simt deja facand parte din mine.  iar ochii tai sunt negrii, terni, patrunzatori. demonici. vad infinitul prin ei.
tu ai uitat ? ecoul muzicutei pe fundal si trupurile noastre plutind in intunericul obscur, in amintiri, in acelasi cantec al sufletului meu. percepeam cum te apropii din ce in ce mai mult spre mine, fixandu-ma cu ochii, si ezitam la inceput ca un copil. am incercat apoi sa-ti patrund adancurile sfredelitoare din priviri, si sa-ti ajung apoi in suflet, navalindu-ti intreaga fiinta, ramanand doar eu.  printre alcoolul ce-mi incetosa mintile si oamenii din jur ce nu-i mai vedeam, facand abstractie de tocurile de 15 si picioarele ce abia le mai simteam, ti-am zambit pierduta. as fi vrut sa opresc clipa aia in eternitate. 



cum as putea sa uit clipele cand ne intersectam intamplator privirile sau rasul tau fatidic, dar atat de dulce ?






asteptam sa-mi vorbesti, sa-mi impartasesti ceva, sa spui un cuvant, orice. dar tacerea ta era cumplita in ciuda zambetului ostentativ, molipsitor. priviri ce, sunt sigura, nu le-am perceput  gresit. 




ma invart haotic  in camera mea si nu-mi gasesc locul. e acelasi infern interior. acelasi suras fortat. acelasi nod in gat. totul a ramas la fel de cand ai parasit  naucitorul vis.
nu m-am pierdut in suferinta, nici macar n-am plans. sunt intacta, rece, searbada. iar amintirea ta e nebuloasa, incerta, confuza.


ma tem ca unele lucruri pe care le consideram frumoase nu sunt decat fictiuni ale unui loc sau ale unui moment.


te mai intorci ?
in intunericul obscur al sufletului meu  incolteste un singur gand, si prinde radacini; nu pot fugi de el. acela ca in infinitul si absurdul in care ma scufund, hazardul mi te va aduce intr-o zi.  ma omoara o bucurie copilareasca. absurda. prosteasca.  




ma trezesc din reveria pasiunii asteia ucigatoare. iluzie efemera. caci te-am pierdut cand scapara de ziua, si soarele si luna erau deoptriva pe cer. am plecat schitand un suras stins.