never let me go

 


Ora 5:23 a.m.




a mai trecut un an peste mine, iar eu ma aflu pe acelasi scaun, la acelasi birou scorojit de amintiri, langa aceeasi fereastra imensa din camera mea, scriind in noapte. se implinesc noua zile de cand nu mi-ai mai scris.


m-am pus in pat tarziu, cand soarele se imprastia tacut, gravitand peste ape si peste munti si peste casa mea . ma uit in jurul meu si vad crengi proiectate strapungand tavanul intr-o lumina difuza. strada devine zgomotoasa si ma irita cumplit, cuprinsa de jegul umanitatii. e un aer inabusit, sufocant. deschid geamul.
 m-a ridicat din pat o febra de scris

amintirile curg de nicaieri dintr-un intuneric obscur al mintii mele obosite.  imagini fade imi alearga prin fata. un vis ascuns in mine imi submineaza fiinta.  ma cufunda intr-o fictiune muzicala, in abis. 




in valtoarea din sufletul meu ma curpinde un ras diabolic, batjocoritor. incep sa scriu apasat, grav, aproape tremurand, dar cuvintele fug de mine. sunt seci, insipide, sterse. aproape fortate.




...as fuma o tigara acum si-mi spun ca daca as astepta destula vreme o figura firava ar rasari de langa fereastra si s-ar mari treptat pana as vedea ca este el. mi-ar face cu mana si poate chiar m-ar striga. fantezia n-a mers mai departe de limita asta. nu pot s-o las.
 iar tu esti doar... amintirea unei ierni indepartate. dorul meu covarsitor. povestea mea. tu esti noiembrie. . tu esti fericirea. nostalgia. tu esti 9. si diminetile ce ma prindeau scriind. aprilie fatidic. tu o oglindesti pe aimee. tu esti toamna.  esti doar.. o poveste nascocita si depanata la un pahar de vin. o iluzie dulce a tuturor indragostitilor ce ne-au citit sau auzit povestea.
 de fapt, tu nu mai existi, iubitule. esti doar o parte ascunsa din mine, adanc infipta in radacinile mele cele mai insondabile. mi-ai ajuns in sange si infinit mai mult...






l-am vazut intr-o poza azi. eram langa el si-l priveam ca si cum as fi vrut sa-l curpind cu totul, sa raman cu imaginea aia o eternitate. nu l-am recunoscut. chipul lui mi-e strain acum si amintirea lui, ascunsa intr-o particica din mine, e stearsa, incolora, anemica.