duminică, 29 septembrie 2013

We spent some time together drinking.

Dark Paradise. | via Facebook






ea e specială. nu se compară cu nicio fată cu care-am fost. e  misterioasă, intuitivă. instabilă. are o sclipire în priviri, te uiţi la ea şi-ai vrea să ştii mai mult. pare că ascunde multe şi-n acelaşi timp că e goală, fără nimic de spus, transparentă precum o apă de munte. pare că n-are nimic în ea, nici pri-mprejur.
uneori am impresia că doar joacă un rol. că ştie, dar că nu spune, că se uită, dar nu priveşte, că vorbeşte, dar nu aude. e un contrast ciudat în ea şi asta mă atrage.

e înşelătoare şi atât de sinceră. e agitată şi nu-şi găseşte niciodată locul. uneori nu pare prezentă, iar sufletul îi pare de mult plecat.
e încătuşată în dependenţe, în nopţi albe şi-o iubire ratată.  e haotică şi dezordonată. 
e extremistă, e rea, rece şi caldă, mincinoasă şi sinceră, dulce amară.. e şi inocentă şi vulgară. pierde nopţi întregi bând vin roşu şi fumând virginia s. în exces. sau scriind nimicuri. trecutul e leagănul ei. vinul alinarea ei. sufletul ei tânjeşte, ştiu, după un moment de fericire. îi e dor de soare. de poveşti nescrise. îi e dor de momente de pierdere de sine.
e însetată, dar nici ea nu ştie de ce are nevoie. de ce îi bate inima aşa haotic, de ce i se usucă lacrimile pe obraji, de ce şi dupa ce strigă sufletul ei. e atât de tânără şi-n acelaşi timp bătrână.

e cel mai singur om pe care-l ştiu.
 singurătatea e în firea ei, nimeni n-o poate umple niciodată. de fapt, e în firea omului. e doar o iluzie amăgitoare.
e dificilă, profitoare şi egoistă. îi place să se joace.. cu ea, cu oameni, cu destinul. e orgolioasă şi indiscretă. e un foc, un foc ce nu se stinge şi mistuie tot ce prinde-n cale. 

are o frumuseţe aparte. nu acea frumuseţe plastică, efemeră, ci acea oboseală din priviri, de pe chip  pe care o emană cu timpul inteligenţa feminină.  
e neîndemânatică şi melodramatică. râde când ar trebui să plângă şi plânge când ar trebui să zâmbească. se pricepe cel mai bine să rănească, să distrugă, să facă gafe, să piardă, să greşească iar, şi iar.  

...deapănă câteva amintiri neimportante oamenilor străzii, copiilor sau câinilor. se plimbă singură pe străzi necunoscute şi admiră arhitectura caselor. ratează mereu stelele căzătoare şi asta o oftică. rămâne mută în faţa artificiilor ca un copil. îi place magia şi cred că-i vrăjitoare. uneori îmi vorbeşte despre Londra, de ploile mărunte de acolo şi de hazard. îi place să fumeze la birou, printre hârtii şi miros de cărţi vechi. şi de cafea şi de tot ce-i mai bun într-o toamnă. scrie poezii şi are cearcăne.

când mă priveşte, o face atât de brutal încât uneori mi-e frică c-ar putea să-mi ghicească trecutul. e tristă. nu ştie să ţină secrete, nu ştie să mintă, nu ştie să părăsească. e paranoică şi visătoare. e un dezastru.


ea... e precum un lucru început şi neterminat. se plictiseşte repede şi pleacă. îi place doar clipa aşteptării, nu lucrul încheiat. acea clipă magică.. liniştea dinaintea furtunii, primul fum tras din ţigară, primul fulg de nea, prima privire ce schimbă viaţa unor tineri, paharul ce se clatină în aer înainte de a cădea jos. ea.. nu va fi pătrunsă de nimeni niciodată. doar marea, cerul, cărţile, copiii din parc, nopţile şi ploaia o vor atinge. vor fi prietenii ei nevăzuţi, comori ale sufletului ei singuratic.  

nu are răbdare, dar poate aştepta o viaţă întreagă dupa cineva. ea iubeşte până se transformă în propria ei umbră. iubirea o zdruncină, îi ia minţile, o ruinează.. şi totuşi nu va aparţine niciodată nimănui.

din nefericire, strălucirea i-a fost estompată de nedreptăţile vieţii şi-a oamenilor care nu au lasat-o până nu au văzut-o jos. focul ăla lăuntric ce o făcea frumoasă o dată, s-a stins. femeile simt o dorinţă nebună de a distruge şi ultima parte frumoasă şi curată din ele atunci când sunt nefericite. simt o voluptate de a decădea tot mai mult.
... am fugit de ea, de acele sentimente, de vise, de amintiri, de toate.. credeam că voi uita. eram sigur că voi reuşi s-o uit. acum sunt bătrân şi viaţa mea e un şir de evenimente banale. am cunoscut multe femei care mi-au spus ,, să nu mă uiţi". eu le-am uitat pe toate. singura pe care n-am uitat-o e cea care nu mi-a cerut-o niciodată: ea..








Niciun comentariu: