Goodbye, my friend

   
e 9:02, iar eu îmi beau cafeaua ca de fiecare dată amară, aşa ca mine.

afară plouă. se aude vântul în geam. e înnorat şi trist.

e prima oară când îţi scriu. şi ultima, desigur. căci nu vreau să fii şi tu încă o poveste tristă despre care scriu. te voi purta mereu în suflet şi-n amintirile mele .nu vei ştii niciodată.. căci sunt prea mică şi prea departe de inima ta ca să mă poţi auzi, ca să mă poţi vedea.  

m-am îndrăgostit de tine. ce patetic, ştiu.
îmi pare rău.  

nu am cuvinte să exprim ce simt pentru tine. e prima oară când nu mai am cuvinte.. de aceea mă tem. atunci când nu poţi scrie despre cineva înseamnă că ţi-a pătruns atât de adânc în suflet încât doar bătăile inimii şi lacrimile pot vorbi. 

..sunt dimineţi în care deschid geamul şi respir aerul curat. miroase a tei şi-a pomi înfloriţi şi-a ploaie de iunie. atunci îmi apari tu în minte şi zâmbesc trist. căci eşti încă o iubire neîmplinită. sunt nopţi în care ies afară şi fumez mult. mă plimb singură pe străzi în speranţa că voi da de tine, că paşii mei mă vor purta spre tine.

îmi amintesc de noaptea în care tu dormeai, iar eu te-am luat în braţe. te-am strâns tare ca şi cum aş fi vrut să iau cu mine clipa aceea în eternitate. ţi-am auzit atunci bătăile inimii.. care desigur n-au bătut niciodată pentru mine. ştii.. a fost singura clipă în care mi-am găsit în sfârşit drumul spre casă. spre acasă. dar uşa era închisă, aşa că am plecat. pentru că uneori iubim atât de mult încât parcă amorţim. pentru că dacă am simţi atât de mult, probabil am muri.

la revedere, vechi prieten. îmi va fi dor de tine.