have you ever confused a dream with life?

   
nu te mai chinui. 

cu cât încerci mai mult să nu te doară, te va durea din ce în ce mai rău. cu cât încerci mai mult să nu te îndrăgosteşti, iubirea va intra în viaţa ta fără să-i poţi face faţă. cu cât încerci mai mult să nu plângi, lacrimile te vor acapara fără să ai control. cu cât încerci mai mult să fii indiferent, îţi va păsa din ce în ce mai mult. şi doare. nu mai încerca să uiţi, mai rău îţi vei aminti.

nu te mai consuma. lasă lucrurile aşa cum sunt, timpul va decide. am învăţat că atunci când ceva este scris, destinul se va îndeplini.. oriunde te-ai duce, orice ai face, oricât te-ai împotrivi. el va ajunge la tine. dacă cineva a plecat înseamnă că acea etapă s-a terminat şi că oricât te-ai uita înapoi, oricât de disperat ai fi, oricât l-ai căuta, oricât ai zăbovi în faţa unei uşi închise, îţi vei pierde timpul, anii, vitalitatea.. şi uneori chiar sufletul. căci o uşă o dată închisă, nu se va mai deschide niciodată sau dacă se va întâmpla, prea târziu.. dincolo de ea va fii cineva străin.
îmi amintesc de zilele de când eram copil şi mă uitam la cer. mă gândeam că în lumea asta mare există un el care mă aşteaptă, care s-a născut pentru a mă întâlni. dar lucrurile astea nu se întâmplă niciodată. sunt doar vise. nu există aşa ceva.

sunt dovada vie a unui om care a trăit în trecut, care a refuzat să meargă mai departe, care a refuzat să mai trăiască. patru ani. patru ani pierduţi pentru cineva care nici nu mai ştie cine sunt. poate doar o nebună, cu care a fost cândva, într-o altă viaţă parcă, când era copil; o nebună care a scris timp de patru ani despre dragostea ei de mult pierdută. 

nu-l voi uita niciodată pentru că am decis că-l voi păstra mereu cu mine, oriunde m-ar duce viaţa, pe oricine aş întâlni, orice s-ar întâmpla. şi mi-a pătruns atât de adânc în suflet, în propria existenţă, în vise, în mine, în sânge, încât nu-l voi mai putea scoate niciodată. e ca şi cum ar fi parte din mine, fără el n-aş mai fi aceeaşi. el e.. amintirea mea de când eram copil. el reprezintă prima iubire, primele trăiri, doruri, prima durere, primele bătăi ale inimii pentru cineva.  el trăieşte în scrierile mele şi va rămâne aici mereu, nemuritor. pentru totdeauna.

..dar cel de azi nu mai ştiu cine e. e străin de mine. un străin cu amintiri îndepărtate şi atât. dacă cândva, îl voi întâlni întâmplător pe stradă, inima nu-mi va mai tresări. îl voi saluta rece şi-mi voi continua drumul. căci suntem doar două cunoştinţe vechi acum, doi oameni maturi, raţionali şi fără vise.

căci unele lucruri sunt doar ficţiuni ale unui loc sau moment. ele rămân suspendate în timp, şi oricât ai încerca să le readuci la viaţă, în lumină, ele vor rămâne pentru totdeuana în întuneric.