sfarsit

cândva spuneam că te voi aştepta o viaţă dacă asta este nevoie pentru a fi din nou împreună. că te voi purta mereu aici, oriunde m-ar duce drumurile vieţii, orice aş face, pe oricine aş întâlni. m-am luptat cu timpul, cu oamenii, cu singurătatea, doar ca să te am aici, mereu cu mine, în fiecare răsuflare şi bătaie a inimii mele. căci îmi era frică să trăiesc fără tine. nu ştiam cum.. căci puteam să jur că iubirea nu moare o dată cu anii, că mie nu mi-o poate lua nimeni, nici măcar timpul. căci m-am încăpăţânat să nu te uit în ciuda tuturor durerilor, dezastrului şi autodistrugerii pe care mi le-am făcut.

.. dar m-am trezit într-o dimineaţă şi nu te-am mai găsit aici, în sufletul meu. am deschis geamul, am respirat aerul rece şi am avut acel sentiment de posibilitate, de un nou început. am încercat să te caut o vreme, m-am uitat în trecut speriată, m-am agăţat de el, dar nu te-am mai găsit nicăieri. nu mai exişti.

nu te vei mai găsi niciodată în scrierile mele, în lacrimile mele, în visele mele. nici măcar nu mă mai tem că n-am să te mai văđ vreodată.

viaţa ne-a schimbat. viaţa s-a schimbat. suntem doi străini acum. nu numai că nu te mai iubesc, dar te-am uitat, iubitule, te-am uitat pentru totdeauna.

..povestea a ajuns în sfârşit la final.