sunt unele momente în care îţi vine să ieşi pe stradă şi să strigi cât poţi de tare că vrei o minune, că viaţa ta e nedreaptă, că vrei să iei pe cineva la bătaie, chiar acum. aştepţi ceva, orice, care să te facă să te trezeşti dimineaţa fără să înjuri că e o nouă zi ca toate celelalte, o nenorocită de zi în care faci aceleaşi lucruri şi te complaci în aceeaşi melodramă patetică. aştepţi acel ceva.. care să te facă să poţi dormi liniştită noaptea, fără să te întorci de zeci de ori pe partea cealaltă şi să te mai uiţi din 5 în 5 minute la telefon. aştepţi acel ceva care să te facă să te trezeşti zâmbind,cu inima bătând tare, uitându-te la razele soarelui ce intră pe fereastră, pregătită pentru o nouă zi şi o nouă şansă.
..dar tu nu-ţi mai dormi nopţile de mulţi ani. şi dimineaţa te prinde pe jumătate vie, cu cearcăne adânci, cu colţurile gurii căzute, palidă, mai bătrână şi mai singură ca ieri, bându-ţi cafeaua prea amară şi aşteptând nimic.
ai iubit şi tu cândva. dar au trecut mulţi ani de atunci, iar sufletul tău s-a obişnuit singur. ţi-ai construit inconştient un zid mult prea mare în jurul tău ca dragostea să se mai apropie de tine
uneori ţi-e dor, dar înghiţi în sec. n-ai ştiut.. ai fi vrut să-ţi zică cineva, să te avertizeze că e ultima oară când îl mai vezi, ultimele clipe în care îl mai vezi zâmbind, ultimele clipe în care îl mai ţii în braţe, ultima oară când îţi mai trece pragul.
dar ai rămas iar singură. şi iar e iarnă şi pustiu în sufletul tău.. ai înţeles prea târziu că oamenii vin şi pleacă. atât de des, atât de uşor, atât de firesc şi de natural încât uneori nici nu-ţi dai seama când au trecut.
te-ai îndrăgostit de atâtea ori de zâmbete imperfecte şi poveşti ce păreau nemuritoare. ai pierdut atâtea nopţi cu câte un el care credeai că e salvarea ta, că va rămâne în întunericul tău. că te va ajuta să găseşti lumina. că va reuşi să treaca peste zidul de netrecut, că va citi în ochii tăi reci cât sunt de trişti şi de speriaţi. ai băut atâtea cafele cu necunoscuţi, te-ai plimbat pe atâtea străzi la răsărit de soare cu câte un străin, dar singurul lucru la care te gândeai când închideai ochii era el.
un el îngropat adânc în tine, atât de bine ascuns încât n-ai mai putut niciodată să-l găseşti şi să-l scoţi din sufletul tău.
îti plângi de milă la fiecare colţ de stradă, adormi chinuită când începe o nouă zi, ai nervi mereu şi ţi-e scârbă de oameni. o arzi pe străzi şi prin pub-uri bându-ţi minţile şi anii, şi te mulţumeşti cu câte o aventură de-o noapte. aştepţi ca cineva să te trezească, dar s-a făcut gol şi linişte în jurul tău. aştepţi ziua în care vei deschide ochii şi nimic nu va mai fi. nici tu, nici el, nici iubirile tale ratate, nicio durere, nicio amintire. nimic.
...dar eşti atât de tânără. mai ai atâtea de făcut şi de văzut, atâtea drumuri de străbătut, atâţia oameni de cunoscut, atâtea nopţi şi pahare de vin de băut.. atâtea poveşti care te aşteaptă.
..căci pe parcursul vieţii sunt patru sau cinci zile care pot schimba totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu