uneori când rămân singură, un gând îmi face sufletul gol să tresară.
poate că viaţa nu e atât de tristă şi deşartă cum o văd eu. poate că există o uşă de evadare din întunericul în care rătăcesc.
şi-atunci zâmbesc.
poate că acolo, undeva departe de mine, se află un el. un el care mă va ţine de mână şi va avea grijă să nu mă împiedic şi să traversez strada în siguranţă. un el care mă va visa, îmi va duce dorul în lipsa mea, îi va plânge sufletul când plec, se va agita când sunt rece. un el care mă va aştepta să ies de la ore emoţionat vizibil de prezenţa mea. un el care mă va încălzi în iernile friguroase şi mă va lăsa să-mi cufund capul în haina lui.. să uit de frig şi de toate. pentru că el e primăvara mea.
un el pentru care voi fi cea mai specială fată, pentru care voi avea mereu un loc în sufletul lui. un el care mă va conduce până acasă şi mă va aştepta în frig cu un trandafir. un el care o să-mi iubească nebuniile şi felul meu ciudat de a fi. un el care mă va lăsa să ţip când am nervi, să râd zgomotos în împrejurări nepotrivite, să fiu copil.. un el care mă va face să zâmbesc când sufletul meu plânge.
un el spre care să fug atunci când vreau acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu