uneori închid ochii şi te simt. pentru o clipă eşti aici, în faţa mea şi-mi zâmbeşti cuminte.
eşti atât de real.
te regăsesc uneori în toamne târzii, în trecători grăbiţi, pe străzi plouate şi pustii. sunt simple zile, simple momente în care apari brusc dintr-un trecut îndepărtat şi inima mea începe din nou să bată.. apoi dispari şi e iar noapte şi frig.
...dar între noi au trecut anii şi s-a făcut linişte.
a trecut atâta timp de când nu te mai iubesc, dor..
te-am căutat peste tot, dar nu te-am mai găsit şi aflat nicăieri. cu lacrimi în ochi îţi scriu.
sufletul meu s-a ofilit uşor ca frunzele toamnei purtate de vânt.
de azi o să trăiesc ca şi cum ziua de mâine nu mai există.
a trecut atâta timp de când nu te mai iubesc, dor..
te-am căutat peste tot, dar nu te-am mai găsit şi aflat nicăieri. cu lacrimi în ochi îţi scriu.
sufletul meu s-a ofilit uşor ca frunzele toamnei purtate de vânt.
de azi o să trăiesc ca şi cum ziua de mâine nu mai există.
6 comentarii:
Err, am emotii / teama ca poate ma fac de ras sau provoc sentimente de ura inca din primul comentariu, dar ma risc.
Reusesti tu cumva sa combini melodia respectiva cu tot ceea ce scrii si mai ales cu pozele.(sau trebuia sa le clasific invers, sa nu se inteleaga gresit, ewh)
Si nu stiu daca aceste cuvinte scrise de tine ii sunt adresate cuiva specific (sper ca nu te supara acest fapt), dar la cat de patrunzatoare sunt, ma intreb cum ar suna un text , tot scris de tine bineinteles, dedicat celui alaturi de care ar urma sa iti petreci o viata fericita.
hei, randurile mele chiar sunt adresate cuiva, dar cuiva din trecutul meu.. nu si din viitor.
nu am cum sa scriu cuvinte dedicate unui El alaturi de care imi voi petrece o viata fericita pentru ca el nu exista..
multumesc frumos pentru apreciere
:**
Sau poate ca acel el exista, doar ca probabil inca se creeaza oo poveste/sceneta ca in filmele de dragoste si nu o fi gata inca :D
-acelasi anonim care probabil se face de ras si polueaza un blog frumos
da, la asta ma gandeam si eu. poate ca am stat atata timp singura pentru ca ma asteapta ceva mare.. cu adevarat mare ca lucrurile acelea pe care le intalnesti o singura data in viata. poate o sa dau de el pe strada, poate intr-o cafenea, poate l-am mai inalnit vreodata, poate la vreo petrecere plictisitoare, poate e langa mine deja, dar stam cu spatele unul la altul. etc... dar eu il simt mort. :))
astea sunt doar povesti de adormit copiii.:))
esti un anonim dragu', nu poluezi niciun blog.
Dar dacaa aceste povesti de copiii sunt inspirate din povesti adevarate ? :>
Nu scrie nicaieri ca sunt 100% inventate, nu ? :))
Uşor ca roşesc, vã rog :">
poate ca exista minuni, dar nu si pentru mine.
hai pe facebook sa mai vb Maria Dumitrascu. pup :**
Trimiteți un comentariu