Poate că fac parte din acea categorie de oameni mereu nemulţumiţi, care nu doresc ce li se oferă pentru că e prea simplu, instabili, care îşi caută refugiul peste tot unde se duc, dar nu-l găsesc nicăieri. Poate că mulţi oameni au citit în ochii mei tristeţea, renunţarea din trecut, nostalgia şi dorul după locuri şi fiinţe necunoscute.
Poate că fac parte din acea categorie de oameni care se aruncă mereu, căutând dezastrul, premeditându-l, creându-şi nefericire pentru a suporta o fericire prea mare. Poate că sunt dintre aceia care se transformă mereu, preschimbându-şi permanent viziunea despre viaţă şi lume, fiindu-le teamă să se obişnuiască cu ceva, cineva, fiind însetaţi după clipe şi după oameni care îi fac să vibreze.
Poate că fericirea e efemeră şi stă ascunsă în lucrurile simple. E de ocazie şi ştii că a fost de abia după ce trece.
.. O doză de cola, o ţigară pe care să o savurezi în linişte, nu din obişnuinţă ori nervi, aerul tare de munte, dragoste, nu sex, muzica bună, conversaţii în noapte, mirosul cărţilor vechi, băile lungi în care îţi creezi lumi imaginare, nopţile albe faţă în faţă cu un pahar de vin şi cu subconştientul tău, imaginându-ţi discuţii şi scenarii interesante care ar fi putut fi, dar care n-au mai văzut lumina; tristeţe, dans ameţitor pe nisipul rece, riscuri, pierdere de sine.. tu, întregul meu, tu, muzica care îmi lipseşte- emoţie, temeri, primele atingeri, tremur, gol, beatitudine, cutremure, mizerie, marea, ah, marea mea dragă.. liniştea din mijlocul dezastrului, fragmente din noi, risipindu-se, transmutându-se într-un haos perfect, în esenţa pe care eu ţi-o iubesc- săruturi ameţitoare;
clipe suspendate în timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu