Te uit, dragul meu.
Te-am visat o vară şi-am crezut că lumea nu mai are sens dacă tu nu ești.. Fără ochii tăi şi zâmbetul tău ironic, fără cuvintele tale, fără felul în care mă făceai să vibrez.. Fără prezenţa ta care s-a impregnat adânc în mine şi-n toate locurile în care-am fost şi-n toate zilele care au trecut şi care nu vor mai veni.
În mine s-a schimbat ceva. Poate că sunt doar nopțile de vară care au trecut, poate că sunt doar oamenii pe care i-am întâlnit pe drum, poate că sunt doar clipele magice pe care le-am îmbrățișat, poate că sunt doar tăcerile tale.. Poate că am fost doar eu, iubindu-te oriunde m-am dus, căutându-te la nesfârșit până când am dat de mine. De esența mea. Şi m-am simțit eternă.
Te las să pleci din sufletul meu şi din lumea mea. Cu fiecare zi ce trece, te simt, te simt cum dispari în întunericul amintirilor. Şi te privesc, străină, cum pleci de unde n-ai venit niciodată.
Te privesc şi-ți zâmbesc pentru ultima oară şi îmi iau rămas bun.. căci mi-ai fost poveste şi într-un fel, vei rămâne mereu aici.
...Căci nimeni nu apare întâmplător în vieţile noastre şi fiecare om pe care l-am întâlnit este o minune. Căci mi-ai fost dezastru şi întuneric şi-n tot haosul în care m-am aruncat, am mai învăţat ceva despre mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu