Lorelei

marți, 2 ianuarie 2018

Lessie a mea,
Ai plecat de 3 ani, sufletul meu.
Voiam să-ţi zic doar că te iubesc şi ca vei fi mereu în inima noastră. Te iubesc tare mult, sufleţel. N-o să te uit niciodată. Mi-e tare dor de tine, fetiţa mea.
Sper că eşti bine acolo unde eşti.

Te iubesc,
familia ta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lorelei

Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea – şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea.”