Mi-e frig.
Copacii dansează în ritmuri alerte şi fatidice,
Iar salcia din faţa casei mei se apropie frântă de caldarămul rece.
Cade
Mai e puţin şi cade
În aerul ăsta lipsă fără tine
Ca un univers zdrobit.
Că ai plecat.
Şi nu-ţi mai regăsesc privirea
Decât în hăurile din băltoacele în care se oglindeşte cerul negru.
A început să ningă
Mă ustură ochii
Şi mi-e cald
Şi întuneric
În albul orbitor.
E linişte în oraş
Trec pe lângă locurile noastre
Dar unde sunt?
Primăvara plânge,
Îşi varsă lacrimile după o iarnă cumplită.
Ce rost mai are soarele dacă e atâta frig în noi?
Nu mai plânge, primăvară,
Tu nu ai loc
Decât în ochii oamenilor ale căror speranţe
Nu s-au stins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu