vineri, 14 ianuarie 2011

scrisoare catre nicaieri


 

  
sub tei, str. Amintirii, 18 iunie '10

"Azi ma simt singura. mai singura ca oricand. mi-e greu sa-mi mai astern gandurile pe hartie. mi-e greu sa-mi amintesc de mine. sunt confuza...m-am pierdut de tot. fiecare zi e la fel. viata mea e un sir interminabil de zile anoste, in care il caut si-n care ma caut. ma intreb cand o sa se termine. ma simt bolnava, si atat de obosita... simt c-am trait doua vieti, iar copilaria e doar un vis indepartat, nebulos.
clipele trec fara vreun sens, nu mai am notiunea timpului. abia mai stiu ce zi e azi.
 cand imi amintesc de acele zile... ma trezesc parca din inertia asta cumplita, si-un fior imi patrunde tot corpul, ca mai apoi sa tresar speriata. unde s-au dus ? unde ?
 m-am trezit intr-o dimineata cu un sentiment de bine, de speranta, de posibilitate. afara era soare si inima imi batea mai tare. am deschis geamul si-am tras aer in piept. am crezut atunci ca asa incepe fericirea, si ca va fi din ce in ce mai multa, cu fiecare zi ce va trece. n-am stiut ca de fapt era in acel moment, chiar ea. 
scriu cu lacrimi in ochi si c-o durere sfasietoare ce nu ma lasa sa respir. ma apasa, ma sufoca, nu ma lasa sa dorm, sa traiesc. scriu tremurand, nu stiu de ce, ma vad  intr-o gara. vad oameni grabiti, posaci, batrani, altii mai fericiti, cu zambete strengaresti, cu copii de mana si valize. e agitatie, am ametit.  vreau sa scriu linistita, dar marea forfota ma irita cumplit ! uneori ma pun in pielea cate unuia si tare as vrea  sa uit de mine. inchid ochii.

 scriu, deznadajduit, scriu si nu-mi mai simt trupul. nu stiu cui scriu ? ! poate cerului, ploii,  copacilor, necunoscutilor din gara. teiului de langa mine.  fetitei aceleia blonde cu maicasa de mana si zambet poznas. 
draga Dor
reda-mi stralucirea din ochi si dragostea.. pierduta. adu-mi zambetul ala de copil ce ma apara de orice rau in lume... adu-mi caldura imbratisarilor lui.  ii vad zambetul pe oriunde ma duc. ma urmareste si nu ma lasa sa respir. in fiecare zi il caut si ma indepartez tot mai mult. il pierd cu fiecare secunda. dar daca nu pot sa-l fac fericit.. atunci renunt la el. nu stiu ce-o sa fac. voi vedea eu. am sa ma descurc. poate plec, nu stiu... am sa fug undeva. iau primul tren.
ah, cat ma ingrozeste gandul ca nici o clipa nu va mai fi la fel. nici o clipa, nici una ! nu se mai repeta.  oricat as vrea... nu va mai fi niciodata la fel. poate alte momente, alte lucruri, alte sentimente, dar niciodata asa ! copilul ala cu zambet cuminte si  privire pierduta nu-mi va mai zambi la fel. si gandul asta ma termina, total, iremediabil, stupid. 
sa ai grija de el, da ? chiar daca eu nu voi fi acolo... in momentele lui de fericire si tristete.  sa fie puternic ! mereu puternic si curajos.. sa priveasca mereu inainte, orice ar fi. sa nu-i iei zambetul ala de copil... o, te rog ! sa fie fericit si bun, da-i iubirea in viata. sa fie fericit cu adevarat. promiti ?
in locul asta ne-am intalnit.  sunt fericita ca sunt aici, unde odinioara l-am vazut prima oara. cu parul lui de culoarea toamnei,  si ochi mici nostalgici. misterios, cuminte, arogant. era aici chiar langa mine, si ma privea ca si cum ar fi vrut sa ma cuprinda cu totul, sa desluseasca faptura mea inexplicabila.
"`Aimee.."

pe strada mea l-am intalnit intr-o dupa-amiaza insorita de toamna. era chiar in fata mea, si nici prin gand nu mi-a trecut atunci ce avea sa insemne strainul care venea din directia opusa.

mirosul de tei ma moleseste si-as vrea sa dorm.
 ...acum e gol, si privesc in zadar in jur.  oricat as incerca sa-i regasesc chipul, in zadar. uneori tresar.. am impresia ca pentru o clipa il zaresc intr-un chip necunoscut. mi se pare ca toti au trasaturile lui. unii ochii, altii gura,mainile.. as fi vrut sa umplu acest gol, sa-l materializez, sa cuprind vidul, sa-l imbratisez. e plin de el locul. fiinta lui toata si-a lasat prezenta, a lasat urme. 
mi-l imaginez aici, langa mine. cu acelasi zambet si aer, si pentru un moment traiesc visul. 
ma trezesc. caci ne-am pierdut unul de altul in lumea asta mare si rece.
a venit trenul.

aceeasi A, pentru totdeauna a ta A."


Niciun comentariu: