si tot ce vreau acum e sa stau pe-un acoperis de bloc, singura, c-o cutie de pepsi in mana, si-un pachet de dunhill albastru. sa stau o noapte intreaga, fara ganduri, fara sentimente, fara amintiri aiurea, doar eu si cu mine.
poate c-am vrut prea mult sa fiu fericita. poate c-am aspirat atat de mult la o iubire, incat am ramas singura, cu zambetul meu tamp, si cuvintele alea de om mare, pe care niciodata nu le-am inteles.
si nu ma mai recunosc. simt ca nimeni nu ma aude si ca strig, strig cat pot de tare, dar nimeni nu vede. si poate ca sunt patetica, singura si lasa. am obosit, si cuvintele sunt deja alterate.
mi-e frica sa n-ajung ca zombii aia din tramvaie, fara vise, batrani si posaci, mi-e frica ca acel foc launtric se va stinge...
m-au dezamagit multe persoane, dar nu le condamn. poate ca si eu la randu-mi am dezamagit.
uneori simt nevoia sa ma intorc in trecut si sa simt acele persoane care mi-au fost atat de dragi, si care-au devenit cu timpul doar niste chipuri cunoscute, in marea lume, si atat.
uneori mi se face dor de copilul ala vesel si prostut, cu ras zgomotos si geaca rupta la umarul drept. nici acum nu stie sa asorteze hainele, si acum e un copil prost, dar parca s-a secatuit de veselia aia...
*...ochii ei tristi priveau in jur cu-n aer ironic, indiferent. fuma din tigare nervos, tremurand, incercand sa nu arate dezastrul din interiorul ei, ce tocmai se isca. sorbi din ceasca cu cafea fierbinte si-i veni in minte o intamplate indepartata de cand era copil. era o zi cu soare orbitor, cu zambete multe colorate, cu leagane si baloane, si bratele mamei ei. ofta adanc si zambi de decor. in varful buzelor ei arse se intrevedea un gol, un gol pe care doar oamenii cu o anumita experienta de viata, spirituala, il puteau ghici.
nu se uita nici o clipa in ochii lui.
"` ti-am frant inima.
`nu ai cum.
`..o inima franta nu mai poate fi franta...
se uita c-o expresie obosita la el, si schita un ranjet ironic.
" daca pleci, s-a terminat. de tot." isi spuse inimii ei ce abia mai batea.
tanarul se ridica incet de la masa, isi lua doua tigari si pleca.
" s-a terminat. " isi spuse fata, si incerca sa-si tina lacrimile-n ochi. nu-l privi din urma, si ramase asa, privind in gol, printre fumul de tigare. incerca sa fuga de gandurile ei, incerca sa fuga de ce i se intampla. studie localul, oamenii, rasetele lor prea zgomotoase, ceasca, masa, pachetul de tigari. tresari. scrumul de tigare ii cazu pe picioare, si se scutura. deodata se trezi la realitate. era la o masa, undeva, intr-o cafenea, singura, c-o ceasca de cafea in fata, pierduta. parasita. franta. privea fatza alba de masa cum se clatina, miscata de tremurul corpului ei. nu reusi sa-si potoleasca lacrimile.
inchise ochii si stranse tare din pumn. avut impresia ca masa ei a luat foc, si pleca speriata, fugind.
si nu te condamn.
.cine are nevoie de o inima ca a mea ?
la naiba, nu stiu de ce mi se intampla, dar stiu c-am obosit. poate ca as fi luptat, poate ca m-as fi putut salva daca imi aratai ca-ti pasa, un cuvant, doua... orice. dar ai plecat si m-ai lasat acolo cu cutiuta mea ticaitoare ce abia mai bate, m-ai lasat printre oamenii aia hidosi din local, printre fum si lacrimi.
poate ca pentru o clipa am sperat ca te vei intoarce si c-ai sa-mi dai o imbratisare mare. la dracu. dar toti oamenii care intrau pe usa erau doar straini. si afara se intunecase cand am plecat. singura. zdrobita. obosita. umilita.
nu mai pot. si acum stiu ca o inima se poate frange si a doua oara. simt ca nu mai am putere, incerc sa-mi gasesc sursa aceea din mine care sa ma tine pe picioare, dar nu reusesc. sunt secatuita de orice putere. la ce mai pot spera ? nu mai am puterea sa vreau.
inima mea bate incet, mult prea incet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu