`we don't see things as they are, we see them as we are.

acum e liniste. s-a facut liniste, si linistea asta ma omoara. am crezut pentru o clipa ca totul se va aranja de la sine, ca totul va fi bine, si-am ramas cu acelasi zambet tamp pe fata si gol in suflet.

sunt plina de metafore si dramatizez. sunt dezorientata si nu stiu incotro s-o apuc. au plecat cu totii, fara sa se uite macar o clipa in urma lor ! si s-a facut liniste. 

...

si la dracu. toti oamenii aia din autobuz erau lipsiti de orice stralucire, lipsiti de viata, prafuiti, gri, monotoni, pierduti cu totul in cotidian ! iar eu cu zambetul meu fals, incercand sa nu fiu ca ei, incercand s-ascund sufletul asta prost, indoit, obosit, folosit, singuratic, secatuit !

ma gandeam uneori ca-i mai bine sa fi asa. decat ca ei, lipsiti de orice culoare, lipsiti de fantezie, de doruri, de iubire.

si la dracu. trebuie sa accept ca mai devreme sau mai tarziu voi fi de-a lor.

*i'm just sick of feeling lonely all the time.

si azi vreau sa fiu iar copilul ala cu plete in vant si zambet strengar. hai sa fim copii din nou. fara doruri si amintiri aiurea, fara drame si povesti scrise. hai sa fim copii, sa bem lapte cu cacao, sa ne uitam la desene si sa radem prosteste. hai sa iesim afara, vreau sa ploua, si sa alergam in ploaie. de mana, sa ne jucam si sa uitam de probleme, de relatii si prostii dastea. sa ne uitam la titanic si sa mancam popcorn. si vreau o doza de cola. fara tigari, ruj, si alte lucruri dastea.. 

 totul e mai simplu decat pare... mult mai simplu. 

mi-e dor de mirosul de ploaie..

mi-a placut intotdeauna sa-mi complic viata, sa fac mici drame din relatiile pe care le-am avut, sa traiesc mereu ca intr-o poveste, sa exagerez, sa ma prostesc, sa fiu ca-n filme. am fugit mereu de monotonie, de obisnuit, de normal. 
am fost mereu omul extremelor, dar azi am obosit. azi vreau sa fiu doar eu, simpla eu. 
fara complicatii, fara povesti. doar eu copil, si atat. 

`dar imi  lipsesti, fraiere.

si azi l-am vazut, dupa atata timp. da.. iubirea aia pierduta, despre care am umplut pagini intregi. dragostea mea pierduta, dorul meu imens. in cafeneaua in care alte dati veneam plangand, vazandu-l pe el in alti tineri, asteptand... la ceva ce nu va veni niciodata.

era la o masa, c-o bere in fatza, si cu ochii lui cuminti, ce acum nu mai spuneau nimic.  nu m-a atins. n-am simtit nici un fior, si inima mea batea la fel de incet, ca intotdeauna. am plecat mirata, buimaca, aproape razand de indiferenta inimii mele. `sa fie dragostea o asemenea farsa ?- cum spunea eliade. cat de multe se pot schimba fara sa vezi, fara sa ti dai seama ?


si totusi era si timpul..




nu stiu cum naiba, nu stiu de ce, dar cand pierzi un lucru sau o persoana o valorezi de zeci ! de mii de ori mai mult. si celalalt lucru pierdut, vechi se anuleaza, nu-i mai duci lipsa. 
ca atunci cand  mi-am pierdut ipodul roz, as fi dat orice sa-l am inapoi ! si apoi cand l-am gasit.. parca.. si-a pierdut din nou valorea. ce stupid !

*era singura. fulguia incet. totul in jur era linistit... se auzeau decat viscolul si rasuflarea ei greoaie. se aseza pe-o banca intr-o statie de autobuz, si-si aprinse o tigare. fuma nepasator, cu mainile tremurande, cu ochii in gol, cu corpul amortit. era atat de iarna ! si nimeni pe drum, nimeni sa-i zambeasca, sau macar sa-i arunce o privire. nimeni s-o asculte, nimeni s-o inteleaga. avea zapada in par, si rimelul i se prelinse pe obraji. era prea liniste, si linistea asta o omora. se simtea mai singura ca oricand, abandonata, uitata, pierduta ! inchise ochii, aproape ca facu un efort sa-i inchida. pleoapele o dureau, era intr-o stare de inertie, de moleseala totala. inchise ochii si-o caldura ii cuprinse tot corpul. vedea valurile marii, necuprinsul ei, soarele si   parul ei cu miros de alge, zambetul lui colorat, nisipul sarat si imbratisarea lui, refugiul ei, acasa al ei.
se trezi brusc. vantul batea mai puternic.

si azi zambesc. colorat. in ciuda zilei asteia de cacat, in ciuda iubirilor pierdute si povestilor scrise, in ciuda tuturor lucrurilor ce-mi fac viata imposibila. viata e mult mai simpla, pe bune. zambesc. 
uite ca pot. si tu poti:)