*words can't express everything.

 18:52 
am pofta de-o felie de pepene verde. si de-o seara calduta de iunie. sunt dependenta de cola si de zambete colorate. am aruncat-o pe aimee. cutiuta cu amintiri nu exista. ma doare capul. vreau un ceai de capsuni. si-un roman bun. vreau sa dorm mult. sunt extenuata. imi place verdele. nu mai pot sa fumez. tot ce vreau e un zambet strengar pe care sa-l iubesc, si-un pachet de dunhill albastru. cafenea, muzica buna, oameni fericiti si ploaie de mai. 


miercuri.
19:00 
e absurd cum ii pastram aici, jurandu-ne sa iubim o viata intreaga persoane care de mult au plecat. ne complicam aiurea. ne facem rau stupid. a trecut un an, un an si parcul nostru a ramas acelasi. zambetul meu stins, si ochii tai neexpresivi. copii deveniti mari. aceeasi banca maro si liniste de mormant. aceleasi felinare cu lumina vaga.

"you ever put your arms out and spin really, really fast ? well, that's what love is like. it makes your heart race. it turns the world upside down. but if you're not careful, if you don't keep your eyes on something still, you can lose your control balance. you can't see what's happening to the people around you. you can't see that you're about to fall."

totul e fad. sters. searbad. ma usuc.

oamenii pleaca, si nu se mai intorc oricat ar durea asta. ma intreb uneori daca au meritat acele zile cu soare. as putea sa jur c-au fost unele dintre cele mai frumoase  din viata mea. ma intreb uneori daca au meritat in ciuda tuturor durerilor de mai tarziu. nu mai conteaza acum, insa. noiembrie acela nu va mai fi niciodata, si nici noi nu vom mai fi un noi. voi fi eu si cu el, tu si cu ea. mereu asa... e tarziu si-mi sterg zambetul tamp de pe fata. 

`mi te am pe constiinta.

` de ce ? am murit ? sunt aici, viu.

` nu.. altceva am omorat.

*simtea ca totul se invarte cu ea. alcoolul ii intrase in sange, si ii amortise tot trupul. frigul nu-l mai simtea. pe masura ce bea, lumea devenea mai mica, mai ireala, mai stupid de usoara. vocile din jur abia le mai auzea, radea zgomotos, si copacii se invarteau cu ea. o voce atat de iubita o trezi pentru o secunda din "somnul" ei adanc. se uita imprejur si doi ochi atat de cunoscuti o priveau neexpresivi. un chip atat de familiar... atat de adorat. stia ca-i acolo desi se invartea, si oricat se straduia sa-l vada clar, nu reusea. dar era acolo... si lucrul acesta o linistea, o incalzea, se simtea mai in siguranta. ii venea sa tipe, sa se arunce la pamant, sa ramana acolo, intinsa cu fata spre cer..nu putea nici sa planga. nici sa se dezgoleasca de toate sentimentele ce ieseau acum la suprafata, involuntar, fara voia ei, sub efectul alcoolului. oricat ar fi vrut sa se controleze, sa se prefaca ca de fiecare data, acum nu mai putea. tot ce construise se spulbera intr-o clipa. mandria ei ramanea muta. se ridica pe picioare, dar acestea n-o mai tineau. se arunca umilita in bratele lui. se agata deznadajduit, injositor, plina de dor, de furie. de patos. in bratele lui ce candva erau oaza ei de fericire, ce intr-un aprilie innorat au intampinat-o reci. atata timp visase la clipa aceea..   

`she never could get drunk enough to get him out of her mind

*am fost atata timp langa tine, dar nu m-ai chemat.

.

...dar tu plecasesi de mult si am refuzat cu incapatanare sa vad asta. sa fi fericit, love, si sa ai parte de tot ce e mai bun in viata. 

20:00

A.

yes.

*you'll know why i had to disappear forever.

feat

enya - sweet november

Asculta mai multe audio diverse

vreau sa ploua.

prefer un soare cu dinti.

mirosul de tutun imi aminteste de el.

in acea clipa erai copilul pe care l-as fi putut iubi mereu.

e stupid cum oamenii pleaca si nu se mai intorc.

as vrea sa-mi spuna ca ma iubeste.

mi-e dor de serile caldute de vara.

erau perfecte. soarele sfarsea ziua intr-o atmosfera unica.

vreau sa dansez, chiar nu-mi pasa.

ador sa ma privesti printre fumul  de tigare cu privirea aia de heartbreaker.

atunci voi insista cu asta spre a-ti vedea reactia finala; apusul soarelui de mai ne poate fi martor.

cand te vad cu ea pe strada ma sting incet.

...si mi-e dor nu de tine, ci de noi, am noduri in stomac cand vorbesc cu tine, nu stiu ce-i cu mine 

maine te vei trezi si vei uita tot.

o iubesti ?

o iubesc mult.

nu ma pricep la cuvinte, prefer sa-ti dau o imbratisare.

de un sfert de ora privesc geamul de la balcon gandindu-ma ca mai am 7 tigari

ia-ma in brate.

ziua aia cu mult soare , prima privire, primul zambet, primul trandafir, totul va ramane intiparit in mintea mea.

pot sa deschid o bere chiar acum.

 e stupid.. te vreau, dar nu stiu ce pot face pentru a te avea.

vreau sa luam primul tren si sa fugim la mare. 

n-am nevoie decat de-un pachet de dunhill albastru si niste feţe zambitoare.

si de-o noapte pe plaja.

vreau sa dansez, sa dansez si sa ma fac praf.

hai sa fim copii din nou. fara doruri si prostii dinastea.

vreau sa-ti mai vad privirea aia tipica... si indescifrabila.

ti-am frant inima.

n-ai cum.

o inima franta nu mai poate fi franta..

ma doare capul ingrozitor si simt nevoia sa iubesc un zambet.

cutiuta ticaitoare abia mai bate.

de ce esti asa trista ?

e doar viata.

vreau o tigare.

uneori e mai bine sa fii singur.

ce vrei sa spui cu asta?

nimeni nu te poate rani.

mi-e dor de-un octombrie insorit.

zi ceva, orice.

am aflat un lucru de cand sunt cu tine. nu exista iubirea.

tot ce vreau e sa citesc un roman bun si sa stau sub plapuma portocalie.

ma indragostesc numai de persoane nepotrivite. sunt un copil prost.

am inceput sa plang involuntar

9..

azi vreau doar sa plec.. undeva, departe. sa nu mai stie nimeni de mine.

sa nu-ti pierzi zambetul ala..

mi-e pofta de-o inghetata de pepene verde, da' ma doare gatu'.

nu mai sunt copila aia cu geaca rupta la umarul stang si zambet tamp.

cum te simti ?

pendulez intre o stare de perfecta buna dispozitie si de co-creatie cu universul 

ma tem ca focul ala launtric s-a stins.

si am nevoie de-o doza de cola.

ma simt obosita.

toata lumea in jurul meu e fericita. mi-e ciuda pe indragostiti.

dar azi lasa-ma sa-mi fie dor. macar un pic.

sa nu ma uiti.

`dar imi  lipsesti, idiot

    

                                                               Multumiri lui  Dolly, Vlad si Radu.

1:19 am

`nu stiu ce-i cu mine. a trecut aproape un an, love, si eu inca nu ti-am uitat zambetul ala strengar de copil . a trecut un an si eu inca ma aflu aici, stupid, cu zambetul meu tamp. cu parul ciufulit si mers aiurea, incercand sa nu-mi pese. si-n clipa aia stateam pe banca noastra scorojita de timp, cu nasul in esarfa, cu ochii inchisi, cu rasuflarea sacadata. imagini imi apareau in minte, fara sa le pot controla. imagini nesemnificative, banale, dar atat de adorate de mine, caci erau cu tine. cum iti dadeam fularul la o parte ca sa te pot saruta, sau cand ma intrebai naucitor de adorabil daca te iubesc si eu iti raspundeam cu  ` cica. seara aia cu luna perfecta, cand nu mai voiam acasa, cand ma gandeam sa fug cu tine, oriunde, in lume, si apoi sa ma intorc acasa, cu zambetul de copil ce tocmai a facut o prostie. 

sunt un copil prost,  dar voi uita eu intr-o zi .

*frigul ii intrase in toate oasele. corpul aproape ii amortise si-si  cufunda capul in esarfa verde cu floricele, imbibata cu parfum dulce amestecat cu tutun. arunca tigara, tusi sacaitor si inchise ochii. inchise ochii si-n negrul obscur aparu doi ochi de-un caprui patrunzator, doi ochi atat de iubiti..  parcul era amortit in linistea serii de februarie, totul era mai trist, mai pustiu. langa ea se aseza un om al strazii, cu ochii negrii, neexpresivi, cu haine roase de molii, cu voce infundata. 

` ce te supara asa ? de ce esti asa trista ? spune-mi ca-ti rezolv eu orice problema.

fata isi ridica privirea si se uita la el obosita, nu se citea nici o surpriza, nici o teama, nici o reactie in ochii ei.

` nu ai cum. e doar viata, ii raspunse abia putand vorbi. dar tu .. esti fericit ?

` eu ? da, sunt foarte fericit.

fata schita un ranjet ironic. 

se ridica sa plece si-n clipa aceea aparu iubirea ei pierduta, dorul ei naucitor, ce-l purta in privire, in zambet, in vorbe. in tot.. era cu ea de mana, cu ochii lui ce nu mai spuneau nimic, cu zambet stupid pe fata, strain. absent.
in ea se stinse ceva.
..
fugi.

ma simt secatuita. am decis sa plec, nu mai merge asa, love, nu mai merge deloc. oriunde m-as duce port cu mine golul acela sacaitor si toti ma intreaba ce-i cu mine. simt c-am luat-o razna, caci nu stiu nici macar ce sa le raspund. m-am ratacit de atatea ori printre alte vise, alti ochi si alte cuvinte. oricat am incercat sa te regasesc printre ei, m-am mintit stupid. sunt plictisita, seaca si rece. am promis sa te iubesc mereu in tacere, sa fii mereu aici oriunde ne-ar duce drumurile vietii, mi-am promis  ca totul o sa fie bine daca te pastrez aici. sunt un copil incapatanat caci de fapt am refuzat sa mi te alung, am refuzat sa renunt la tine. 

si sunt stupida caci azi la ora de psihologie fiecare a trebuit sa spuna un cuvant, si eu cu zambetul ala tamp pe fata am spus de fapt un nume, dor.

 `oare te gandesti vreodata la mine ? 

oricum ar fi, e patetic si absurd sa continui asa, ma distrug prosteste, daca mai pot sa distrug ceva din mine, caci drept vorbind m-am pierdut de tot.

*I guess my valentine got lost trying to find me

ma doare capul ingrozitor si totul se invarte cu mine. sunt intr-o stare de moleseala cumplita, simt cum si cea mai mica energie din mine se scurge incet incet, raman fara vlaga, fara suflare, fara  cea mai mica putere, vointa. tot ce vreau acum e sa dorm. sa dorm mult, dar mult ! simt ca sunt secatuita.. de tot.  paharul cu vin acum e gol, la fel ca mine. poate ca suna ca un cliseu, dar nu mai simt nimic.
sau poate ca simt ? ! nici asta nu mai stiu, sau poate nu mai vreau sa stiu, sa ma gandesc. sunt doar eu si cu mine, cu-n pahar gol in fata, ranjind ironic acestei zile mediocre, fara niciun gust, culoare, stralucire. 

si la dracu. azi am avut o zi perfect normala. a fost una dintre acele zile fara nimic special, banala, seaca, linistitoare, prafuita. pentru un moment am crezut ca totul o sa fie bine, ca mi-am gasit acel echilibru, acea sursa din mine care sa ma tina pe picioare, pentru un moment puteam sa jur ca sunt bine, aproape ca uitasem de lacrimi si prostii dastea. indragostitii si inimioarele din jurul meu nu m-au afectat deloc spre surprinderea mea, ba chiar imi provocau un fel de voluptate stranie. pana la un punct cand am clacat. orice lucru, intamplare sau vorba ma poate dobori la loc subit, irevocabil. si ma trezesc din nou plangand prin tramvaie, fara sa-mi dau seama de ce, de ce plang ? cu adevarat.. 


trebuie sa recunosc ca in ciuda inimii asteia ce abia mai bate, in ciuda inertiei in care am intrat si indiferentei naucitoare, in ciuda tuturor, mi s-a facut dor.  mi s-a facut un pic, doar un pic.. de dor. e stupid, love, e stupid, nu-i asa ?  caci stiu ca azi cu lacrimile uscate pe obraji, cu nasul in servetel, mi-am spus ca nu mai pot, ca nu mai vreau, ca nu mai merge asa, ca e timpul sa spun stop. mi-am promis cu indarjire sa nu mi te scot din suflet, sa te port cu mine mereu, si sa fiu fericita stiindu-te fericit. sa te caut mereu in amintiri sau pe strada, cu zambetul trist si resemnat pe chip, prefacandu-ma ca mi-e bine. poate c-o particica din mine a sperat ca te vei intoarce intr-o zi, ca inima mea te va chema, ca e imposibil ca o astfel de iubire sa moara asa... ca povestea noastra continua in ciuda timpului si a drumurilor noastre, in ciuda tuturor, ea nu va muri niciodata. m-am inselat, love, m-am inselat pe bune. lacrimile mele nu mi te vor aduce niciodata inapoi. 


am crezut ca pot sa traiesc si asa, cu tine mereu aici. dar nu, nu se poate asa. n-am inteles niciodata ca n-ai fost o simpla amintire, mi-am dat seama prea tarziu ca esti o parte din mine, o parte ce nu ma lasa sa respir, un dor mult prea naucitor, un dor ce-l vad in fiecare ochi ce am impresia ca-i iubesc, in fiecare zambet, in fiecare soapta. nu am cuvinte sa exprim ce esti, au trecut luni bune de cand nu ti-am mai simtit imbratisarea, dar te-am avut mereu aici, in fiecare lucru sau vorba spusa era un pic din tine, inconstient sau nu. si e deja prea mult, si nu mai am surse din mine care sa ma tina pe picioare. imi pare rau.




si stiu. nu mai suntem  aceiasi. viata ne-a schimbat pe nesimtite, nici tu nu mai esti copilul ala simplu cu hanoracul bleu si par ciufulit, nici eu nu mai sunt copila aia  nebunatica si impiedicata.




dar azi lasa-ma sa-mi fie dor macar un pic. 


A.

*statea la o masa cu tigara in mana si ochii atintiti pe cine stie ce om din cafenea. erau indragostiti, sute, mii de indragostiti, cu dragostea pe buze, cu ochi sclipiciosi, prea fericiti, prea zambitori, prea galagiosi. cadouri, si-un trandafir rosu pe masa. parfum de fericire, ochii lor de indragostiti. muzica in surdina. o melodie lenta, trista, coplesitoare. privirea ei pierduta, fumul de tigare, zambetul tamp.

si totusi

*it was only just a dream.

Ma tem ca focul ala launtric s-a stins. ma simt ca un robotel ce face lucrurile pentru ca trebuie facute. dorm, mananc, ma duc la scoala, citesc, zambesc, ma prefac. sunt mai seaca ca niciodata. e o cale de mijloc, nici fericita nici trista. ce poate fi mai trist de atat ? ce poate fi mai groaznic decat sa fi gol. gri. prafuit. ruginit. aruncat ? 





azi vreau doar sa plec de acasa. sa ma trezesc la un bar, departe de orasul asta monoton, departe de oamenii prea zgomotosi si amintirile astea prea vechi. si sa beau sa beau pana imi pierd mintile. sa-i zambesc barmanului cu zambetul meu perfect inselator. si sa uit.
sa ma pierd in vietile oamenilor din local, sa le analizez dintr-un colt la o masa, sa rad ironic, sa fiu un simplu spectator. 

si am nevoie de-o doza de cola.




.
si de cacaturi dastea. azi vreau sa le dau dracu de doruri si povesti amoroase. azi vreau sa-mi fac timp pentru mine. doar pentru mine...  


m-am plictisit ingrozitor sa scriu la nesfarsit despre golul meu, despre ce nu ma lasa sa traiesc cu adevarat, despre acel dor, de mult plecat. sunt mai obosita ca oricand.  nu mai vreau.



si azi mi-e prea dor de vara. de diminetile tarzii, insorite de vara. de rochitele mele ce-s aruncate acum pe-un raft de dulap, asteptand parca sa le port. si de melodiile din vara.  si mi-e prea dor sa umblu desculta in serile racoroase, cantand, dansand, cu fericirea pe buze, cu prietenii de mana. mi-e dor si de nenea de la sucuri cu gheata care m-a intrebat daca sunt indragostita. si de teiul meu martor la toate framantarile mele. si de oamenii amabili cu soarele pe chip. acum sunt parca stinsi. teleghidati. plictisiti.

si mi-e dor de marea mea. imi vine si iau trenul si sa fug chiar acum la ea.  vreau sa stau o noapte pe plaja, cu toti prietenii mei, cu niste sticle de bere si-un pachet de dunhill albastru. sa ma intind pe nisipul rece si sa ma uit la necuprinsul de deasupra mea. sa ascult marea, si  sa devin mica mica, si fara nici un alt gand. atat imi trebuie. fara iubiri sau prostii dinastea.






de azi dau doi bani pe ce zic ceilalti. mereu m-a interesat parerea  oamenilor din jurul meu, oricat de neimportanti ar fi fost pentru mine. mereu m-a atins cumva, mereu m-a oprit prosteste. chiar daca nu o aratam, undeva in mine se stingea ceva de fiecare data cand o gura rea arunca cu noroi in mine. 
*cineva spunea ca e in regula sa-ti pese de ce zic ceilalti. dar mai important e ce crezi tu.




sunt intr-o stare de moleseala totala. astept un lucru, un zambet, un cuvant, o imbratisare, o intamplare.. orice, care sa ma trezeasca din starea asta de inertie.

letter

        

                                                    Scrisoare                        

                                                                                    19 septembrie '10

Treceam adesea pe langa casa ta. in coltul tau stateam ore in sir, pierduta, sfasiata, umilita. asteptand... nu stiam ce astept, poate o clipa care sa schimbe totul, acel moment magic al zilei, pe care toti dintre noi il avem. momentul meu magic, acea licarire, vapaie, speranta. trecatorii treceau nepasatori pe langa trupul meu amortit, in acele zile cenusii de toamna. ma chirceam mica pe asfaltul rece si nu mai simteam durere. lacrimile imi erau uscate pe obrajii mei arsi, iar buzele crapate abia le mai miscam.  nu-mi mai simteam trupul... as fi vrut sa urlu, sa urlu pana la epuizare, pana n-as mai fi putut, pana m-as fi prabusit. sa urlu si sa ma prefac 
in picaturile marunte de ploaie. sa ma gasesti fara suflare.
Am inchis ochii si pentru o clipa am simtit cum toata durerea dispare, cum aud muzica, cum se face lumina. mi-ai aparut tu cu ochii tai cuminti, copil, cu ochii tai cuminti si blanzi... cu cerculete, cu zambetul ala atat de drag. atat de familar, atat de al meu ! imi intindeai bratele si ti-am sarit la piept, ca si cum as fi vrut sa ma conving ca esti real, ca nu e doar un vis. Si te-am simtit pentru prima oara dupa atata timp ! ti-am simtit caldura, bataile inimii, atat de adorate, ce o data bateau pentru mine.. si-am simtit parfumul ala atat de al tau, atat de personal, atat de unic, atat de coplesitor, atat de imbatator... am simtit ca ma pierd, ca pot sa mor, ca nu-mi mai trebuie nimic, ca pot sa ma duc linistita, si atat de impacata... te-am strans atat de tare, oh, atat de tare, gata sa te sufoc, incat am deschis ochii, si cruda, nemiloasa realitate m-a pocnit drept in fata, neiertatoare.


Suflete, cat as fi vrut sa te vad in privirile trecatorilor, in mersul lor grabit, in zambetele colorate de la colturi de strada, in iubitii ce au trecut si ei prin viata mea, nepasatori. cat as fi vrut sa ma trezesc intr-o dimineata cu soare, si sa-mi spun ca totul a fost un cosmar, doar un cosmar stupid din care m-am trezit. cat as fi vrut sa nu te mai caut pe fiecare strada, in fiecare vers sau carte citita, in fiecare iubire pierduta. cat as fi vrut sa fug de ochii tai, cat as fi vrut sa-i uit.
Dar viata nu e asa... viata e altfel. au trecut ani si eu ma aflu tot in acelasi loc, neclintita, in acelasi colt al tau de strada, cersind iubirea mea pierduta. asteptand la nu stiu ce... ce nu va veni niciodata.


Intr-o zi, love, cand n-ai sa mai treci grabit si orb pe la coltul tau de strada, ai sa vezi o mica fata, ce sta acolo de atata timp... cu mainile intinse si privirea aplecata, cu ochii tristi, cu zambet neinsufletit. asteptand sa-i arunci o privire si sa-i dai mult dorita imbratisare.
                                                                                                 Aimée.
                                                                           

             

*they are gone

e stupid cum oamenii pleaca. fara sa se uite in urma, fara sa le pese, fara sa se intoarca. pleaca si te lasa acolo, cu respiratia oprita, cu bratele intinse, cu cutiuta ticaitoare zdrobita. cu zambetul tamp.  
au plecat multi oameni dragi din viata mea. au plecat intr-o zi si nu s-au mai intors. au continuat sa mearga pe drumul lor fara sa se intoarca o clipa inapoi, iar eu am ramas mereu neclintita din loc, ducandu-le dorul, pastrandu-i intr-un coltisor umbrit din mine, si jurand ca ii voi purta mereu cu mine, chiar daca ei nu se mai intorc. scriind cateodata despre ei, trezindu-ma cu lacrimi uscate pe obraji regasindu-i in anumite locuri, melodii, oameni.




sunt un copil prost, caci drept vorbind mereu am sperat ca se vor intoarce intr-o zi cu soare,   ca imi vor duce si ei dorul din cand in cand. sunt un copil prost caci viata e altfel, caci  niciodata n-am vrut sa accept vorba aia atat de inteleapta, care spunea ca "oamenii pleaca si nu se mai intorc, dar asta nu inseamna ca nu te-au iubit. doar ca timpul lor s-a sfarsit aici." si sunt vorbele mele in care n-am crezut niciodata cu adevarat. 



`mi s-a facut dor de tine, si mi-e dor nu de tine, ci de noi.
am noduri in stomac cand vorbesc cu tine. nu stiu ce-i cu mine. 
`maine te vei trezi si vei uita tot.

.



*era o seara geroasa de ianuarie. vantul nu batea, dar era un ger cumplit, de-ti intra in oase. natura intreaga era amortita sub covorul aspru de gheata. erau amandoi pe-o banca in parc, inghetati, incercand sa se incalzeasca. frigul ii amortise de tot, aproape ca le amortise orice gand, orice sentiment, orice bataie a inimii. rasuflau greoi, facand aburi, ca atunci cand fumezi. tremurau. fata se ghemui in bratele lui, si astepta un cuvant, un cuvant care sa o incalzeasca, care sa-i salveze. tacerea lui era de nesuportat.


`spune-mi ceva. orice. 
` am aflat ceva de cand sunt cu tine. nu exista iubirea.


cuvintele lui rasunara ca un ecou. sfasietor, dureros, irevocabil. lacrimile ii inghesasera. frigul nu-l mai simtea. se imbratisara cum n-o mai facusera niciodata, ultima imbratisare, mai calda si mai dulce ca niciuna. aproape ca se sufocara.  si pleca.






si la dracu, se prefac ca le pasa, ca mai apoi sa-ti intoarca spatele si sa nu-si mai aminteasca de existenta ta.

si la dracu, am obosit. si deja a devenit un cliseu. stiu ca am mai spus-o. am scris zile intregi despre oamenii care au plecat, despre dorul de ei, despre cum e sa te simti singur, despre zilele cu soare si ziua despartirii. despre cat de mult am obosit sa-mi pese, sa ma complac, sa-mi plang de mila, sa-mi amintesc. azi am obosit sa scriu despre toate astea. am obosit sa ma mai gandesc, sa mai plang, sa-mi fie dor.






sunt satula. poate ca era mai bine eu copil si atat. azi ma dezbrac de mine, cea sofisticata, cu vise de adolescent, cu doruri si iubiri pierdute. poate ca era mai bine simpla eu, visand la dragoste si la povesti, cu zambetul larg deschis asteptand pe fat frumos pe-un cal alb, uitandu-ma la desene.  


azi prefer sa fiu eu in rochita albastra de catifea,  cu zambet strengar si soarele-n palma, visand la cum e sa fi mare. nepasandu mi de cum ma vad ceilalti, dand doi bani pe asta. azi ma lepad de fata cu tigara in mana si zambet trist. azi beau un ceai de capsuni in locul cafelei. cafeaua e amara. 

cine-mi citeste randurile spune ca sunt un om trist. poate ca nu-i asa. sunt doar dezamagita, ranita, debusolata.  nu stiu sa scriu despre fericire. de maine am sa incerc. 

*my new years resolution is letting go.

As vrea pentru o clipa doar sa nu-mi mai pese atat.  sa le dau dracu de amintiri si de tot si sa fiu goala. seaca. insensibila. m-au obosit toti acei oameni carora le-am dat o bucatica din inima mea fara sa cer nimic in schimb,  sperand doar ca n-o sa uite. doar atat.. dar la dracu. se poarta cu tine ca si cand n-ai exista, ca apoi dintr-o data sa vina zambind ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dandu-ti lumea peste cap. apoi pleaca.
 lumea nu e asa cum mi-am imaginat-o. viata nu e asa. 




am considerat mereu ca uitarea nu-i o solutie. de ce sa arunci toate acele sentimente frumoase doar pentru faptul ca acum nu-ti mai sunt de folos ? am incercat sa le pastrez intacte intr-un coltisor umbrit din inima mea si sa le duc mereu cu mine. sa le scot din cutiuta mea cu amintiri in vremuri grele, si sa zambesc copilareste.  dar oamenii nu sunt asa. cel putin majoritatea.




am incercat sa ajut, dar oamenii au interpretat gresit, si-am dat-o in bara de fiecare data...oamenii sunt al naibii de nerecunoscatori si egoisti cateodata. 
si-mi vine sa ma fac mica, atat de mica incat sa dispar.  ma ustura obrajii si tot ce vreau e sa-mi cufund capul in perna si sa tip. sa tip cat pot de tare. oricum nimeni n-o sa auda.

azi nu mai vreau sa ascult melodii triste. azi nu mai vreau sa-mi plang de mila. azi nu mai vreau sa-mi pese. azi nu mai vreau sa scriu aceleasi nimicuri, pe care totusi le scriu si nu stiu de ce. simt nevoia sa scriu dintr-o data, sa ma descarc, deschid pagina de internet si incep sa scriu, fara sa am nimic clar in minte. dar scriu.


 m-am plictisit de mine, si tot ce vad in jur sunt oameni tristi.
azi vreau sa fiu fara ganduri, fara amintiri, fara cacaturi dastea. sa stau toata ziua in pat c-o carte in mana si niste chipsuri,  si sa lenevesc. 




 mi-e dor de mirosul ploii si de parfumul serilor de vara. cui nu-i e dor ?


 mi-e dor de rochita albastra cu dungi si fundita rosie, de marinar. si de ochii tai cuminti ce acum nu-mi mai spun nimic. mi-e dor sa iubesc, dar poate ca e mai bine asa. fara iubiri si complicatii dastea, si la dracu !




o sa las toate amintirile vechi, toate iubirile pierdute,  toate prieteniile pierdute si toate vechile proaste obiceiuri. n-am sa ma mai complac in acelasi cerc vicios. ii las pe toti in urma fara regrete, zambind pe bune si uitandu-ma drept inainte. poate ca spun cuvinte prea mari dar simt ca drumul meu se schimba. simt cum trec toate si cum se incheie aceasta perioada.  a durut un pic, dar n-o regret.

am de gand sa economisesc bani, sa slabesc, sa-mi cumpar haine, sa ma las de fumat, sa ies, sa calatoresc, sa iau bacul, sa ma distrez. sa aflu ce vreau sa fac cu viata mea, si intr-un final sa gasesc iubirea. 


* incaperea se invartea cu ea. oamenii ii pareau din ce in ce mai veseli, cu rasetele lor zgomotoase, cu fumul inabusitor, cu muzica prea tare. se invartea totul cu ea si radea fara sa stie de ce. radea tare ca oamenii din local, radea cu ei o data, fara sa se poata opri. radea parca de ciuda, de ciuda fata de viata. inima ii batea din ce in ce mai tare gata sa-i iasa din piept. i se parea totul ca intr-un vis, departe de ea. pamantul ii fugea de sub picioare. chelnerul ii zambea cu gura lui prea mare si ochi neexpresivi. parca durerea din piept ii disparusera dintr-o data, sau cel putin n-o mai simtea atat de intensa. totul i se parea o joaca, o mascarada, si radea ironic, aproape ca se ineca. totul i se parea acum mai simplu. mult mai simplu.











*i’d like to note that i’ve never felt so alone




as avea nevoie doar de-o imbratisare.