m-am săturat. sunt atât de invizibilă şi de mică încât aş putea să strig cât pot de tare şi să nu se întoarcă nimeni. să nu se oprească nimeni din drum, să se uite la mine şi să mă ridice.
nimeni nu se gândeşte la mine, nimeni nu-mi duce dorul, nimeni nu-mi simte lipsa.. nimeni nu mă visează, nimeni nu mă aşteaptă. sunt aşa de uşor de uitat şi de lăsat.. nu sunt nici măcar pe lista lor de rezervă.
aş putea să dispar chiar acum şi nimeni să nu observe.
pentru cine dracu m-am consumat eu atât? pentru cine am îndurat eu atâţia ani de durere, groază, dor, alcool, ţigări, droguri, greaţă, nervi, depravare, nopţi nedormite, singurătate, regrete, pentru ca în final să ajung aici.. la capăt de drum, goală, seacă, fără viitor, fără speranţă, bolnavă, nebună, singură, pustie?
am obosit. mi-am dat seama că e prea târziu. anii pe care i-am pierdut nu mi va mai aduce nimeni niciodată înapoi. nu va mai putea nimeni să mă ridice, să mă salveze, să mă readucă la viaţă, la ce eram înainte. e stupid şi prostesc să refuzi să continui doar pentru că iubirea ta a plecat. doamne, pentru cine şi pentru ce am refuzat eu să merg înainte? pentru cine şi pentru ce mi-am ratat eu viitorul, tinereţea, frumuseţea şi tot ce mai putea fi? îmi vine să râd isteric şi mi-e silă. da. mi-e silă de mine, de ei, de toţi după care m-am ţinut ca o nebună cerşetoare de puţină iubire. de toţi cărora le-am dat tot ce puteam din mine, tot ce aveam... până nu a mai rămas nimic. de toţi pe care i-am primit în sufletul meu, zâmbind, pe care l-au lăsat apoi pustiu şi murdar. de toţi cărora le-am împărtăşit toate secretele mele, i-am lăsat să mă citească, să mă vadă aşa cum sunt, vulnerabilă, slabă şi naivă.
..ai promis că o să mă cauţi, ai promis. iar eu am zâmbit ca o copilă proastă, ştiind că mă minţi iar frumos. şi ai plecat.. şi s-a aşternut tăcerea. s-a făcut din ce în ce mai departe, mai noapte, mai frig şi mai gol. nu ţi-am cerut niciodată să nu mă uiţi.. şi m-ai uitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu